Editorial
Soapte
Craciunul din Copilarie
Eseum Maleficum
Istoria Bradutului de Craciun
Poveste de Copilarie
Doua cuvinte
Poveste de Craciun
Traditii de Craciun
Abureli serioase la geam

Soapte

- Sculati mai copii, spuse tatal cu voce voioasa. Uite, a venit iar Mosul Cocolosul si iar voi, nici una, nu l-a zarit?

Anca, ca o zvârluga, sare iute de sub plapuma priveste mirata, si un pic încruntata la pomul împodobit.

- Tati, tati, noi am dormit, ca sa vada Mosul ce cuminti suntem!

Fetele cele mari fac un schimb de priviri si abia se tin sa nu râda!

- Haide ! spune tata. Haide ! sa vedem ce o fi adus?

Cu vocea lui calma, indica locul fiecarui pachet pentru fetele mari. Ele.
cuminti, îsi iau pachetele din brad. Ancuta arde de nerabdare, are doar 6 ani, si îsi traieste copilaria. Tata îi arata locul. O papusa blonda cu bucle, ca ale ei, este adapostita imediat de mâinile micutei.

- Draga de ea! Micuto! Nu ti-a fost frig în sacul Mosului?

Fericita o tine în brate si nu se mai dezlipeste de ea.

- Ma duc sa pun masa! spune tata.

- Tati, a mai ramas un pachetel! spuse Marina.

- Unde? întreaba tatal si priveste mirat catre brad.

Emotionat, tatal desface hârtia, 6 pahare micute, aurii se ivesc din ambalaj. Îsi priveste fata cea mare si-i spune :

- Multumesc! cu podul palmei sale mângâie crestetul fetei.

Fata cea mare, Tina, pleaca privirea si soptii:

- Tata, Marina! Este de la Marina!

Tatal se uita mirat. Mai târziu, când Ancuta se juca fericita cu noua papusa în casa, iar Marina spala vasele tatal o întreba:

- Marina! Multumesc pentru dar, dar de unde ai avut bani?

- Din banii de covrig. spuse fata privindu-l timid.

 

Trec ani, viata Marinei nu este sufleteste tocmai ceea ce visase, dar nu arata nemultumirea niciodata. Se împlinise ca femeie, Doamne -Doamne o ocrotea, baiatul ei era cea mai mare împlinire. Un baiat cuminte si istet în care ea se regasea, ca în oglinda, cu toata bucuria copilariei, cu toate nazdravaniile ei.

Pustiul are deja 8 ani. Afara este zapada si copii se bucura de iarna, de bulgari, de zapada. Marina trebaluie ca de obicei. Deodata aude vocea pustiului, îi recunoaste glasul dintr-o mie. Usa se deschide brusc. Pe fata lui lacrimile siroiesc necontenit. Sare în întâmpinarea lui ca o leoaica.

- Ce s-a întâmplat? Cine te-a batut?

El o priveste cu ochii mari, lacrimile si suspinele nu contenesc. O priveste fara vorbe. Copilul se dezbraca încercând sa nu mai plânga. Printre suspine rosteste:

- Vreau sa-mi spui ceva!

Marina îl strânge la pieptul ei.

- Spune-mi! Ce ai?

Asezati în canapea el se trage un pic mai departe de ea. Trage aer adânc în piept:

- Mama mea, tu care nu m-ai mintit niciodata, spune-mi ! Exista Mos Craciun?

- Cine ti-a spus tie ca nu exista?

- Irina si Ana! Au gasit cadourile ascunse în dulap!

Ofteaza din greu Marina. Il ia de mâna :

- Va, dragul meu, Mos Craciun exista, dar într-o forma care nu stiu sigur daca acum si în acest moment ai sa întelegi. Esti suparat, Mosul nu este chiar un batrân, el este ceva mult mai mult. El este o stare de spirit, o credinta pe care am sa te rog sa o întelegi si când copii tai vor afla sa le spui povestea.

"Mosul este minunea de sub brad! Este speranta fiecarui copil ca a fost cuminte si ca de acolo, de undeva, tare departe, cineva s-a gândit la el, la copilul ce asteapta daruri! Copilul rosteste dorinta, parintele o asculta, Mosul îl ajuta sa i-o împlineasca!"

Pustiul îsi sterge lacrima, priveste pe Marina cu o privire plina de recunostiinta.

- Înteleg acum, înteleg!

Marina priveste multumita, casa lor straluceste. Este magica seara a Craciunului. Erau doar ei doi. Ea si fiul ei, împlinirea. Toata dragostea ei de mama se revarsa ca un izvor nesecat de duiosie catre el. Sub brad sunt asezate pachete pentru pustiul ei. Frezat, pus la patru ace, fiul ei întreaba din dormitor:

- Mami, esti gata? Cred ca ai uitat sa te aranjezi, parca nu te-ai pieptanat!

Mirata de cerinta lui, Marina se duce în baie. Se priveste în oglinda si se aranjeaza, ca si când ar pleca undeva..."Cioc, cioc" se aude in tocul usii.

- Esti gata? o întreaba Va.

- Da! si deschide usa.

Copilul o ia de mâna. stinsese luminile lustrei. Camera este luminata doar de jocul luminitelor din brad. Se aseaza amândoi pe canapea. Tinându-se de mâna cânta împreuna colinde. Se privesc fericiti. Magia serii îi învaluie. Copilul se îndrepta catre brad, tacticos îsi desface pachetul. O privea într-un mod ciudat, cu coada ochiului.

- Mami, uite acolo în brad mai este un pachet!

Pe el scria simplu: "Pentru Ina".

Baiatul meu nu a stiut niciodata de acel dar.

În fiecare an primesc un dar pentru ca... Mos Craciun exista!


Va urez un Craciun fericit!
Ina Noileanu (whisper_ina)



© Club Romantic 2006, Toate drepturile rezervate
Web Design: Andreea (eire_sq)