Editorial
Soapte
Craciunul din Copilarie
Eseum Maleficum
Istoria Bradutului de Craciun
Poveste de Copilarie
Doua cuvinte
Poveste de Craciun
Traditii de Craciun
Abureli serioase la geam

"Istoria Bradutului de Craciun"

Povestea incepe cu adevarat prin secolul al VII-lea, cand un calugar din
Devonshire a venit in Germania pentru a raspandi cuvantul Domnului. Legenda
spune ca s-a folosit de forma triunghiulara a bradului pentru a simboliza sfanta treime.

Interesant e ca in Europa secolului al XII-lea, cu ocazia Craciunului, bradul
era atarnat de tavan cu varful in jos!

Se pare ca bradul a fost decorat pentru prima data la Riga in 1510. La inceputul secolului al XVI-lea, Martin Luther a decorat bradul cu lumanari, pentru a le sugera copiilor sai sclipirea stelelor de pe cer.

La mijlocul secolului al XVI-lea, apar in Germania primele targuri specializate in vanzarea de cadouri, de obicei mancare sau obiecte de folosinta practica.

Figurile modelate de brutari din paine, care apoi erau agatate in brad ca ornamente, aveau mare trecere. Se pastreaza in acest sens marturia unui vizitator al orasului Strasbourg in 1601. El descrie brazi decorati cu astfel de figurine, cu acadele si ornamente din hartie colorata. Incarcatura biblica atribuia bradului astfel impodobit simbolul pomului paradisului, al belsugului, al cunoasterii si al inocentei.

In Marea Britanie, obiceiul bradului de Craciun a patruns prin intermediul negustorilor germani stabiliti in Anglia, care obisnuiau sa-si decoreze casele de sarbatori. Decoratia bradului consta in beteala din argint, lumanari si margele, toate produse in acel secol XVII in Germania si Europa de Est. Obiceiul cerea ca fiecare membru al familiei sau invitat sa aiba cate un mic brad asezat pe masa in dreptul lui, cu cadourile alaturi.

Dar bradul a devenit "la moda" nu numai in insulele britanice, ci si pe coasta de est a Americii. Acolo bradul de Craciun apare pe la 1747, in comunitatile germane din Pennsylvania, dar se raspandeste abia o data cu dezvoltarea comunicatiilor, in secolul XIX. Decoratiile erau de o mare varietate, fiind manufacturate "in casa". Tinerele doamne petreceau ore decupand fulgi de zapada si stelute, impaturind pliculete pentru cadouri si cosulete de hartie pentru dulciuri. Ansamblul era completat cu margele si beteala din argint produse in Germania, impreuna cu ingerii ce urmau sa stea in varful bradului. Lumanarile erau adesea asezate in inele de lemn.

Tarile din spatiul mediteranean nu s-au aratat prea interesate de brad, preferand scenele biblice asezate pe platforme triunghiulare (ceppo), bogat ornamentate.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, obiceiul impodobirii bradului la
sfarsit de an patrunde dinspre nord si pe teritoriul actual al Romaniei.

Obiceiul s-a suprapus peste cel al butucului de Craciun. Ritual azi disparut,
dar atestat inca de la romani, butucul de Craciun, un trunchi de brad taiat (jertfit) si ars pe vatra in noaptea de 24 spre 25 decembrie, simboliza moartea si renasterea divinitatii, a zeului autohton Craciun.

Abia in secolul XX, respectiv in 1930, brazi de mari dimensiuni sunt amplasati in locuri publice.

Pe la mijlocul anilor '60, ideile moderniste se rasfrang si asupra pomului de
Craciun. Brazii din aluminiu argintiu, importati din America, sunt foarte la moda. Acestia nu necesitau alte decoratii decat sursele de lumina colorata care se reflectau multiplu pe crengile argintii.

Bunicii nostri impodobeau bradul cu mere, nuci, forme de aluat si ata colorata. In toatalumea, merele au fost folosite la inceput in loc de globuri si insemnau tineretea vesnica, ca si culoarea vesnic verde a bradului. In varful bradului, se aseaza de obicei o steluta: este Steaua Polara, din tinuturile de gheata de la Polul Nord, unde locuieste Mos Craciun. Orice bradut are si lumini. Batranii spun ca lumanarile si luminitele din bradul de Craciun alunga raul din lume, din casa, din suflet.

Mirela Gabriela



© Club Romantic 2006, Toate drepturile rezervate
Web Design: Andreea (eire_sq)