Editorial
Soapte
Craciunul din Copilarie
Eseum Maleficum
Istoria Bradutului de Craciun
Poveste de Copilarie
Doua cuvinte
Poveste de Craciun
Traditii de Craciun
Abureli serioase la geam

Traditii de Craciun

E inceputul lunii decembrie. Incet, incet zilele se pierd din calendar, sunt schimbari... la care suntem spectatori si participanti... Luminile se aprind prin orase, vitrinele le fac cu ochiul oamenilor care se pierd in furnicarul pregatirilor, mainile ingheata si se pitesc prin buzunare, la fel si nasurile care se inrosesc,......orasele fosnesc de bucuria sarbatorii, oamenii sunt zglobii, veseli si bucuros...fac planuri si isi pregatesc sufletul sa primeasca bucuria unui nou Craciun.. e luna bucuriei si sperantei, e un buchet interesant de trairi, obiceiuri, ceremonii, evenimente, lumini si multa bucurie ...

Sunt traditii ale acestor sarbatori de iarna cu radacini in originea si dezvoltarea istorica a diferitelor popoare...

Putini dintre noi stiu ca celebrarea Nasterii lui Iisus Hristos nu s-a facut dintotdeauna in Biserica; abia in secolul al III-lea se serba in Orient, la 6 ianuarie, Epifania sau Teofania (descoperirea lui Dumnezeu), o sarbatoare comuna pentru Nasterea Domnului, Botezul Sau de catre Sfantul Ioan si participarea la nunta din Cana Galileii, moment liturgic adoptat ulterior si de Biserica Romei. Papa Liberiu este cel care a introdus, in anul 354, data de 25 decembrie ca zi de Nastere a lui Iisus. Natalis Domini sau Craciunul a inlocuit sarbatoarea pagana a solstitiului de iarna care, incepand cu secolul al III-lea, se combinase cu sarbatoarea zeului solar Mithra. Ziua nasterii lui Iisus va fi declarata sarbatoare a Imperiului roman in anul 429, de catre imparatul Iustinian, iar Sfantul Patrick va introduce Craciunul in Irlanda in anul 461. Augustin de Canterbury statorniceste aceeasi traditie in Anglia in 604, pentru ca, abia un secol mai tarziu, Sfantul Bonifaciu sa instituie in Germania celebrarea Nasterii lui Iisus pe 25 decembrie. In Scandinavia, Craciunul va patrunde in anul 815 prin Sfantul Angsar, iar Sfantul Chiril va contribui la raspandirea sarbatorii crestine in tarile slave. In Ungaria, Sfantul Adalbert face acelasi lucru in 997, iar Danemarca se va crestiniza complet abia intre anii 1014-1053. Doar in Marea Britanie Craciunul a avut o situatie mai deosebita, fiind, nu de putine ori, interzis din cauza amestecului de elemente crestine si pagane, Oliver Cromwell suspendand chiar sarbatoarea in 1652. Opt ani mai tarziu, gratie Restauratiei, numele de Christmas, provenit de la Christ-mass Day - ziua liturghiei lui Hristos, va reveni in atentia populatiei.

Fiecare noua comunitate de crestini a imbracat sarbatoarea Craciunului intr-o altfel de haina, in functie de traditiile si obiceiurile pagane din momentul convertirii. Asa se face ca ritualurile specifice sunt complexe si numeroase, in parte de origine precrestina sau de provenienta nedeterminata, menite sa-l apere pe om de tot raul prin mijloace magice. Din liturghia Craciunului s-au mai dezvoltat cu timpul si unele forme de teatru religios, legate mai ales de scena intrarii celor trei crai de la rasarit in staulul unde s-a nascut Mantuitorul.

Copiii olandezi il asteapta pe Sinterklaas, care vine din Spania pe un cal alb si lasa daruri in sabotii de lemn. In ajunul sosirii Mosului, ghetutele sunt umplute cu fan si zahar pentru calul mosului, iar dimineata cand se trezesc, micutii le gasesc pline cu daruri, cu nuci si bomboane.

Finlandezii il au pe Joulupukki, cel care vine din tinutul Korvatunturi, taram in forma unei urechi, despre care se spune ca ar fi unealta cu care Mosul asculta daca micutii sunt cuminti.In ziua de Craciun nu sunt uitate nici animalele, iar cei care vor sa aiba parte de un an bogat, pregatesc in curte un snop de spice, dar si cativa pumni de seminte si nuci pentru pasari.

Dupa-amiaza, pe la ora cinci, lumea se strange in curtea bisericii pentru a participa la o slujba speciala cu ocazia Craciunului, iar apoi fiecare familie pune lumanari aprinse pe mormantul rudelor. E o imagine tulburatoare sa vezi sutele de luminite in noaptea finlandeza. Insa daca e vorba de lumanari, recordul il detin, de departe, danezii. Statisticile spun ca, in noaptea sfanta, nicaieri pe glob nu sunt aprinse mai multe astfel de luminte decat in aceasta tara. Tot aici, daca tii sa-ti mearga bine, e recomandabil sa ai o provizie considerabila de prajituri acasa si sa nu lasi pe nici unul dintre musafirii care iti trec pragul sa plece pana ce nu a gustat din dulciuri. Din budinca de orez cu migdale e bine sa pastrezi o portie si pentru spiridusul care traieste in pod. Daca se va servi din aceasta specialitate traditionala, poti sa fii sigur ca va veghea in continuare asupra prosperitatii casei tale. Multi spun ca de fapt cea care se infrupta din budinca este pisica vecinilor, nu spiridusul, dar acestia sunt in general oameni prozaici, carora le lipseste cu siguranta spiritul sarbatorilor si care nu savureaza magia perioadei.

In Suedia, Jultomte are o infatisare diferita: el este reprezentat ca un pitic imbracat in rosu, cu barba alba, mare amator de orez cu lapte, traditionala mancare suedeza de Craciun. Si daca in Spania Mos Craciun nu inseamna mare lucru pentru copii, cadourile fiind impartite de cei trei magi, de doua ori pe an, pe 26 decembrie si pe 6 ianuarie, in Italia - Babbo Natale are nevoie de ajutoare: o batrana vrajitoare, numita Befana, foarte buna cu copiii, care se strecoara pe hornuri si lasa cadourile langa bradul impodobit. Suedezii au obiceiul sa mearga la slujba sfanta de Craciun in primele ore ale diminetii de 25 decembrie, iar pe vremuri se organiza si o teribila cursa cu sanii in jurul bisericii, participantii avand convingerea ca invingatorul va avea parte de cele mai bogate recolte in anul urmator.

Acum insa, oamenii s-au mai lenevit si au renuntat la intrecere, dar si la trezitul cu noaptea-n cap, amanand slujba pentru orele mai rezonabile ale zilei.
In Marea Britanie, Craciunul este poate cea mai importanta sarbatoare a anului. Pregatirile incep cu mult inainte de 25 decembrie. In unele magazine poti gasi brazi impodobiti si inscriptii cu urari inca din luna octombrie. In decembrie, lumea e cuprinsa de o frenezie nestapanita, subiectele de conversatie se invartesc numai in jurul sarbatorii de Craciun, iar cumparaturile si pregatirile sunt prioritatea numarul unu.

Englezii sarbatoresc nasterea Domnului in felul lor, cu obiceiuri la care nu ar renunta nici in ruptul capului.

Dupa ce au petrecut intreaga luna decembrie cautand cadouri, scriind felicitari si impodobind bradul - apropo, bradul e impodobit mult mai devreme decat in Romania, de regula pe la jumatatea lui decembrie - pe 24, seara, englezii isi aduna fortele ce le-au mai ramas si se duc la biserica. Este un obicei la care nu au renuntat, desi el nu mai are semnificatia de odinioara.

Ba chiar, unii tineri se opresc intai la pub-uri si ajung la biserica veseli si pusi pe sotii, spre necazul celor mai in varsta. La masa traditionala, din 25 decembrie, nu se mananca in nici un caz porc, ci curcan. In plus, tot felul de budinci, turta dulce si se consuma bauturi traditionale. Apoi, a doua zi, asa-numita "Boxing Day" ("Ziua cutiilor"), cand fiecare ofera cadouri, obligatoriu impachetate in cutii colorate. Ceea ce e uimitor in Marea Britanie e faptul ca, in zilele de Craciun, tara pur si simplu este paralizata. Nu circula nici un mijloc de transport, nici trenuri, nici metrou, nici autobuze. Doar taxiuri - iar soferii fac bani frumosi de Craciun, practicand tarife cel putin duble fata de zilele obisnuite. In Irlanda, aceasta sarbatoare este mai mult un prilej de rugaciune decat de distractie.

In Ajun, femeile prepara cate o turta cu seminte pentru fiecare membru al familiei. In noaptea de Craciun, fiecare locuinta are in fata usii paine si lapte, ca un simbol al ospitalitatii.

Christklots, in Germania, reprezinta obiceiul de a arde un butuc toata noaptea de Craciun, care, conform traditiei, se crede ca ar apara casa de hoti si de nenorociri tot restul anului. Dar in fiecare dintre cele patru duminici dinaintea Nasterii Domnului se aprinde cate o lumanare, asezata intr- o cutie. In Elvetia, butucul este cunoscut sub numele de Buche de Noel, iar in Anglia, Yule Iog. In multe biserici catolice sunt expuse iesle cu pruncul Iisus si magi de marime naturala. In Austria, cete de copii strabat strazile colindand pe la ferestre, Piata de Craciun din Viena fiind atractia principala a sarbatorilor, desi Craciunul este celebrat de obicei acasa, cu o masa festiva si cadouri. Bisericile si catedralele germane sunt neincapatoare in seara de Ajun, cand slujba religioasa este urmata de concerte de orga.

In Elvetia, Samichlaus are intotdeauna sarcina grea de a aduce si pomul de Craciun in casele oamenilor, obicei care se pastreaza alaturi de o alta traditie elvetiana, "Parada ridichilor luminate". Copiii, ajutati de parinti, se inarmeaza cu ustensile specializate si scobesc cu mare grija cate o ridiche mare de luna, alb-violet, pe care apoi o impodobesc cu diferite crestaturi si forme. Micutii introduc apoi o lumanare lunga in ridichea pe care o poarta ca pe o facla ori o agata cu trei sfori, ca pe un lampion.

Conform traditiei, parintii si copiii se intalnesc in diverse locuri din sat si pleaca, la ora 18.00, cu ridichile luminate, spre curtea scolii, unde se canta in cor colinde.

Libanezii planteaza boabe de grau in ghivece, cu o luna inaintea Craciunului, pe care le amplaseaza, in seara sfanta, sub brad sau alaturi de montajul de Craciun, constand in reconstituirea scenei Nasterii Mantuitorului.

Mirela Gabriela

 



© Club Romantic 2006, Toate drepturile rezervate
Web Design: Andreea (eire_sq)