|
|
Jurnalul unui emigrant Insa atunci cand nu sunt atenta la ceea ce este in jur si, brusc, ma uit pe geam... in momentul acela se produce ruptura. Pentru ca, adancita in gandurile mele legate de chestiuni mai mult sau mai putin cotidiene, acompaniata, de multe ori, de muzici folk (gen Blue Jack, pentru cei care stiu), imaginea care apare inaintea ochilor e ca o lovitura de ciocan peste degete. Case de caramida rosie, pamant rosietic, pomi infloriti aproape de Craciun (nu glumesc deloc, azi am vazut un copacel inflorit), oameni imbracati ciudat, centrul orasului pustiu dupa ora 6 seara... toate astea nu se incadreaza in ceea ce mintea mea era antrenata sa constientizeze. Sub o privire atenta, arhitectura si cladirile Angliei sunt total diferite de ceea ce am intalnit pana acum in Romania. Chiar si viata de zi cu zi e mult prea diferita. Insa fiecare are frumusetea ei, neajunsurile ei, iar trecerea de la una la cealalta se face cu mai multe sau mai putine socuri, in functie de cat de mult ducem la tavaleala. Sau nu. Ceea ce m-a impresionat pana acum cel mai mult este stabilitatea. Sunt companii, firme, biblioteci, biserici, cladiri... care sunt pe aceleasi locuri de cand s-au construit si rezista de sute de ani. Am auzit si de magazine care sunt in aceleasi incinte de multi, multi ani si chiar au acelasi orar de functionare! Autobuzele chiar vin la ore fixe, functionarii iti zambesc, chiar daca uneori cam... profesional. Scolile de-aici sunt raiul parintilor, as putea spune. Nu se cer bani la fondul clasei, fondul de premiere, fondul de sticle si borcane, etc. Copilul se duce la scoala de la varsta de 4 ani, si acolo invata de toate. La 8 jumatate dimineata se striga catalogul, iar copiii pot pleca acasa abia la ora 3 si jumatate dupa amiaza. Au pauza de masa, in care merg sa manance pachetelul de acasa sau isi cumpara ceva de la scoala, pentru ca e si acolo un fel de fast food. Ma rog, de ceva vreme se incearca inlocuirea clasicelor "chips", "beans", "pizza" cu mancaruri mai sanatoase, gen supe, salate, insa... lupta cu obezitatea e luuungaaaaa si... cine stie cand se va incheia. Bibliotecile sunt imense, poti imprumuta carti, cd-uri, dvd-uri, te poti conecta la internet in baza unei programari facute cu minim 24 de ore inainte, daca locuiesti in raza de actiune a acelei biblioteci. Peste tot oamenii sunt amabili, nu trebuie decat sa intrebi si... sa le intelegi accentul atunci cand iti raspuns. Cestiune care e alta mancare de peste, dovedind inca o data, daca mai era nevoie, faptul ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ. Anul acesta in februarie erau multe narcise inflorite, panselute chiar. Si, in general, orasul unde locuiesc este impanzit de flori. Atarnate din cosulete, in fata muzeului, la geamuri... dar mai ales in centrul orasului. Exista si un concurs numit "Britain in Bloom", unde am luat unul dintre primele locuri pe tara in anii trecuti. Ca o completare hilara, sunt cateva lucruri care sunt "ciudate", si anume chiuvetele sunt prevazute cu tevi separate de apa rece si calda, si aici ma refer la partea de sus, de deasupra chiuvetei. Daca vrei apa calduta, va trebui sa iei in pumni apa rece, sa o combini cu cea calda si... gata! In alt fel nu ai cum sa faci o medie a temperaturilor, decat daca te ajuti de un recipient. Si mai este zapaceala asta cumplita produsa de circulatul lor pe cealalta parte a strazii! E de-a dreptul deconcertant sa te uiti intr-o directie, vreme de cateva minute, ca dupa aceea sa vezi autobuzul venind din directia opusa si, mai ales, vazandu-te pe tine cum il pierzi, ca nu l-ai vazut venind si, deci, nu i-ai facut semn sa opreasca. Autobuzul opreste numai daca vrea cineva sa coboare sau daca i se face semn. De urat as mai ura, insa... e vremea sa ma duc sa mai colind magazinele putin. Ultimele retusuri inainte de Sarbatori, vacanta, Mos Craciun, familie, "Merry Christmas", "Alo, Craciun fericit mama" si asa mai departe... Anca Seaton (Insectuta) |
||
Jurnalul unui
Stii, uneori stau si ma gandesc la destin. Sau la intamplarile ciudate ale vietii care ne schimba traseul parcurs pana atunci cu un numar mai mic sau mai mare de grade. Seara, inainte sa adorm, mintea mea compileaza cele petrecute peste zi si compun mail-uri, am discutii savante cu tutorii de la universitate, intreb vanzatoarele despre cate in Luna si in stele...
