|  | ||
| In loc de editorial | Cultural | Reportaj | Cotidian | Redactia & Arhiva | ||
| 
 Este trecut de miezul noptii. Iti scriu. Iti scriu pentru
        ca, in timp ce fumam o tigara, mi-am amintit de mainile tale. Am inchis
        ochii pret de cateva secunde si le-am vazut. Albe... Apoi am simtit mirosul
        acela de vanilie care m-a insotit in fiecare seara, ani la rand, in lumea
        viselor, unde Fat-Frumos il invingea mereu pe Balaurul cu Sapte Capte,
        cu o lovitura de buzdugan. As vrea o prajitura. De care? Ei, de care!
      Nu stiu... Probabil cu visine. Aici a venit primavara. La tine a ajuns?
          Ti-ai umplut vazele din casa cu zeci de crengute de ciresi inflorite?
          Ai scos din nou toate hainele
          din sifonier, ca apoi sa le rearanjezi? Te-ai vopsit? Stii ca TU nu
        ai voie sa ai par de Mamamare... As vrea sa te sun, dar e tarziu. Ce
        faci?
          Iar ai adormit cu ochelarii pe nas si rebusul langa tine? Mi-e dor.
        De tine. Am citit mai zilele trecute in nu stiu care cotidian,
        ca se vor indexa pensiile. Asa ca bucura-te! Inca o jumatate de kilogram
        de carne
        in plus
        pe luna. Stii ce as vrea? As vrea o cafea. Sa o bem impreuna si sa citim
        ziarul. Iar apoi, sa te aud spunand: "Nu stiu unde o sa ajungem!
        Mi-e teama ca o sa fie din ce in ce mai rau!" Si? Ce poti face?
        Pe cine intereseaza ce crezi tu? In afara de mine, fireste, de prietenele
        tale, de vanzatoarele din piata si de postarita? Imi lipseste cred dadaceala
          ta. Atat de mult ii simt lipsa, incat am devenit eu insami o pisaloaga.
          Incep sa fiu din ce in ce mai mult ca
          tine. Ti-am spus? M-am apucat sa colectionez carti postale si felicitari.
          Unele le-am luat din al treilea sertar din biblioteca, cand tu plecasei
          sa-mi cumperi farduri - pentru ca, nu-i asa, trebuie sa-mi pun ochii
          in evidenta. Da... Nu ti-am cerut voie. Am uitat... M-am dezobisnuit.
        Am 24 de ani, mama! De ce plangi? DE CE? Acestea sunt doar cuvinte. Litere. Nu le-am scris ca sa te doara. Of! Stiu, stiu... Ai fost mereu "o sensibila" cum spunea tata. Prea sensibila pentru lumea aia, de dincolo de usa aparatamentului 7. Ai crezut ca toti sunt ca tine. Asa... suflete servite pe tava. Idealuri, mama! I-de-a-luri! 
 Se apropie 8 Martie. Imi pare rau ca nu sunt langa tine, sa-ti pun un martisor in piept si sa-ti sarut mana. Stiu ca nimeni si nimic nu poate sa inlocuiasca lipsa mea... La multi ani Mama! La multi ani... Si-ti multumesc pentru ca ai fost si esti mereu acolo pentru mine... Mi-e dor de tine... in fiecare zi. 
 | ||
| © Club Romantic 1997-2004, Toate
        drepturile rezervate | ||