In loc de editorial | Cultural | Reportaj | Cotidian |Redactia & Arhiva

 



Soapte

Casuta cu povesti

Ganduri de martisor

Printre oameni

Despre iubire

Amintire din Bucegi

Primavara mereu

Li se intimpla si altora

Sa rasfoim Playboy
Parcul meu

Scrisoarea despre iubire

Penite inedite

Randuri inchinate mamei

Fotograf sentimental

Prea alb ...

Poveste despre EL si EA

Se spune ca la inceputuri, cu mult inainte de TINE si MINE, cu mult inaintea celor 2 TINE si MINE di-naintea noastra, au existat EL si EA. De fapt EL si EA sunt strabunii nostri. (De aici incepe povestea, inchipuie-ti ca suntem in vremea lui EL si EA).

EL umbla toata ziua, insa nu asa trula-lera, ci cu treaba, cauta, mesterea, inventa, daca nu lucruri, macar cuvinte; isi ocupa timpul, care i se parea, liber. Ocupatia de baza era insa visarea. Visa cât era ziua de lunga; facea totul repede, repede - poate ca si bine- apoi incepea sa viseze.

EA se plimba, invata sa se gospodareasca. Din când in când se ducea (trecea) pe lânga o apa linistita si-si privea chipul in oglinda, se strâmba, se juca ceasuri in sir, chiar visa.

Timpul trecea , iar EL se simtea nelinistit, presimtea ca-i lipseste ceva. Cauta, cauta...

EA isi dadu seama, intr-o zi, ca are un chip frumos si pleca incântata (dar mai ales constienta de "frumusetea" ei) sa mai culeaga câteva fructe. (Un mar pe zi recomanda si azi doctorul!). Se intrista insa pe loc! În gând isi spuse: "Cui foloseste aceasta frumusete? Numai mie? Floarea este frumoasa si are multe culori pentru mine; copacul face fructe pentru mine si pentru ca din sâmburi sa creasca alti copaci. Apa izvorului este cristalina, in ea se joaca pesti, curge pentru plante si pentru mine. Totul este frumos in jurul meu. Ce sa fac eu cu atâta bogatie?" Pleca ingândurata.

Pe când cugeta, pentru a-si defini starea sufleteasca, EL inventa un nou cuvânt: "SINGURATATE"; incerca sa-i gaseasca o imagine! Dar, ce ciudat, acestui cuvânt nu-i gasi nimic potrivit! Hmmm!! Florile erau intotdeauna mai multe la un loc, copacii la fel, firele de iarba sa nu mai vorbesc! Cerbul avea in jur mai multe... , fluturele "dansa" pe cer cu... , (in acest moment EL a stiut ca a mai inventat un cuvânt "PERECHEA". Un cuvânt care insemna intotdeauna doi). Cugetând si-a dat seama ca EL este unu, adica "SINGUR". Uite asa s-a hotarât EL sa o caute pe EA, pe "SINGURA".

 

P.S. Nu s-a putut stabili niciodata nationalitatea lor.

 

Originea acestui cuvânt s-ar traduce cam asa:

(engleza) SINGURA Sing - Ura (Beatles)

 

Opinia autoarei este: "Acest cuvânt a fost creat de noi (românii), statuia "Gânditorului" este marturia de necontestat.

13 ...

Se plimba, privea, studia. Totul era nou si vechi in acelasi timp. Totul era nou pentru neofiti sau era vechi, pentru cei care mai trecusera pe acolo. Lui ii placea sa se amestece cu gloata. Sa asculte vocile copiilor care cereau cu insistenta: "Mamaaaa, tataaaa, o acadea!". Privea cu simpatie omuleti micuti ce-si manifestau cerintele tropaind din picioruse grasuli. Auzea vocile suav - dragalas - peltice: "Vleau si eu din aiaaaa!". Urmarea privirea sincera a copilului, putea sa jure ca saliva deja. Aici era sectorul dulcegariilor de orice fel.

Trecea incitat si plictisit totodata. Se grabea. Zidul... il va trece pe poarta cea mare - Poarta Amar, platise pretul si avea sa fie si el prezent dincolo de zid.

Zori-de-Ziua ii privea blând, stia ca sunt altfel.

Prizoniera a propriei greseli, prizoniera a mintii sale... Plecase oare ? Evadase? Doar o alta dimensiune ii oferea "salvarea".

"Ai dreptul la trei intrebari, dar din cele fundamentale!" spuse.

Privea cicatricea, insemn al Durerii, intrebându-se pe sine: ce-mi va raspunde? Din cosul cu fructe, merele o priveau cu priviri galbene si rosii, fiecare dupa culoarea sa. Privea fructul, simtea parfumul, cu podul palmei le mângâia. Marul, ca si adevarul, poate avea un parfum.

Adevarul stim nicicând nu este absolut, mereu interpretabil, mereu conjugând posesiv, al meu, al tau, al lor. Mereu cuvinte, sunt scrise cu aceleasi semne grafice, dar au interpretari diferite. De aceea nu am sa pun intrebari. Raspunsul are durata clipei. Este un adevar al acelei clipe. Si atât. Punct.

Nu facea nicicând diferenta. Pentru El erau ele, dragele, iubitele, tandrele cu trup de cascada. Minunea vietii si a durerii.

Obligata de imprejurari traiesc in oras, dar am in mine Tara mea imaginara, dar am Tara mea... (oare de la tarie?). Eu nu sunt Scarlett, sunt Melanie....

Ai sa intelegi sau nu, asta este treaba ta si numai a ta...

Dimelo! Dar numai in gând.


Ina Noileanu (whisper_ina)


 


© Club Romantic 1997-2004, Toate drepturile rezervate