Editorial | Cultural | Reportaj | Cotidian | Club Romantic | Divertisment | Redactia & Arhiva

 



Soapte

Casuta cu povesti

Aventurile unui arici

Pentru cei mari...

Punct si de la capat

Enciclopedia focului

Legende

Penite inedite

De toamna...

Legende de pe Valea Slanicului

Daca am lasa la o parte faptul ca in jurul lacului Meledic s-au gasit un silex si cateva varfuri de sageti de piatra (neolitice) - obiecte mute, dar mult graitoare ca regiunea n-a fost stearpa de locuitori, daca am presupune ca aceste dovezi nu sunt indestulatoare in a ne reda vechimea si continuitatea locuirii acestor arii, atunci nu ne-am putea lamuri atatea numiri legate de locuri: munti, varfuri, dealuri, vai, paraie etc., care apartin stramosilor indepartati si care ne confirma categoric cum s-au suprapus straturile de civilizatie, apartinand si celor mai vechi locuitori si celorlalti care au venit si s-au asimilat cu bastinasii.

Daca celelalte urme ar fi ramas acoperite de pamant sau cenusa vetrelor arse, in desele roiri de neamuri, pe care acest colt de tara din sud- estul unghiului carpatic a avut sa le indure secole intregi, ca si restul Tarii, totusi faptul ca numele legate de locuri se pastreaza si azi, folosindu-se de la copiii care ganguresc pana la batranii ninsi de vreme, in mare majoritate oameni de obarsie, e semn ca numirile sunt vii, continue, ca oamenii se innoiesc, dar numirile raman.

Si graiul acesta viu, prins de aceste locuri, e moment tot asa de pretios ca silexurile, varfurile de sageti, ceramica si alte urme, care intamplator ies la iveala. Mai mult inca, numele de locuri confirma continuitatea si persistenta vietuirii pe vechea vatra stramoseasca. Obiectele sunt ulterioare momentului viu, istoric - CUVANTUL.

In hotarele comunei Manzalesti se gasesc 13 sate, 154 toponime si 213 antroponime. Chiar numele comunei are la baza una din legendele Manzalestilor. Candva, pe aceste meleaguri a trait un mos care avea doi feciori. Pe unul il chema Manea, de la care se trage numele satului Manesti, iar de la celalalt nume a ramas porecla. Fiind flacau, a mers ziua-n amiaza mare la Groapa cu Argele, unde femeile teseau panza de in si canepa. Vazandu-l, acestea au luat blidele cu manjeala (un amestec de flori de nalba cu tarate de grau, cu care se ungeau firele sa nu se rupa) si l-au manjit si alungat. Numele i s-a pierdut, insa de la porecla se trage numele localitatii. Edificatoare sunt versurile cantecului: "Mai, voinice, voinicele / Ce cati ziua prin Argele?".

Frumoasa legenda a satului Ciomagi confirma mentiunea din 3 februarie 1522 despre Menedic, cand "Radu Voievod" intareste lui Neagu, fratilor lui si fiilor lui, stapanire peste Plaiul Peceneaga si de la Menedic in sus, pana la Cheie asa cum, candva, daduse Stefan cel Mare feciorilor Vrancioaiei in stapanire Muntii Vrancei.

In dealul Bumbarului, la "Copacul Hotului" traiau sapte frati intr-o casa cu sapte camere: 4 cu iesirea spre rasarit si trei cu iesirea spre apus. Cand au patruns tatarii in tara, cei sapte frati au invins o ceata tatareasca, aici, in Dealul Ciomagului, cu ciomege de stejar si, drept rasplata, au primit stapanirea despre care am amintit. Urmasii poarta numele de Ciomag sau Ciomaguta, iar, satul locuit de acestia - Ciomagi, in prezent Satul Vechi.

Legenda fostelor comune Manesti, Goidesti si Lopatari vorbeste despre capitanii lui Negru Voda- Manea, Goidea si Lopatarea, care au invins hoardele tataresti pe aceste locuri si au primit rasplata stapanirea lor, locurile luand numele oamenilor. Frumos suna si versurile portului anonim depre acestia in legenda "Capitanii lui Negru- Voda":

PODUL MANDRELOR, loc inalt ce domina Valea Slanicului, a ramas in constiinta oamenilor ca locul unde Maria Sutina aduna tarancele, sotii ale mosnenilor, si torcea. "Navalind turcii in tara, au patruns pe Valea Slanicului pana la Meledic. Privind spre Podul Mandru, rau se sperie, caci confunda furcile de tors cu pusci puse in bataie si se retrag".

Mos Oprea Dinicu Raghina, care purta plete, precum si nepotul sau mos Gheorghe Dinicu, care coborau din mosnenii Raghinesti, povesteau cu mult talc si frumoase imagini faptul ca stramosii lor au fost plaiesii lui Vlad Voievod (1532-1535). Satul le poarta numele: Raghinesti.

Tot de la ei au ramas si legendele despre satul Beslii. Un capitan turc – Besleaga - asezat aici ca sa stranga darile, are legaturi amoroase cu o romanca, ce a nascut un baiat poreclit "Besliu".

Denumirea este atestata de Dimitrie Cantemir in "Descrierea Moldovei": "In secolul XVII beslii stateau sub comanda unui besleaga, care avea doi capitani". Tiktin mentioneaza ca "in vreme de pace ei aveau sarcina de a mentine ordinea in tara, erau, deci, un fel de jandarmi", iar academicianul Iorgu Iordan in "Toponimia romaneasca" mentioneaza: "Besliu (odinioara), calaret (militar) turc de nationalitate tatara".

Si toponimicul Valea Cotoarei isi are legenda sa. O parte din beslii s-a retras in zona aceasta, unde existau paduri, fanete, livezi si pasuni. Dornici de a mari suprafata de pasuni au taiat padurea pe ras si au ramas numai trunchiurile copacilor (cotoarele).

 

DE LA LEGENDA LA ADEVAR: TESUTUL LA ARGEA

 

Traind in mijlocul celor ce fauresc permanent noi frumuseti, fie ele de factura economica, sociala, culturala sau spirituala, nu poti ramane indiferent atat timp cat acestea se rasfrang ca o raza luminoasa spre adancurile existentei milenare a poporului nostru.

Comuna Manzalesti, asezata pe Valea Slanicului, la poalele Carpatilor de curbura, a conservat prin locuitorii ei atat portul popular, cat si o serie de mestesuguri ca: olaritul, rotaritul, darstitul, moraritul etc.

De altfel, toponimul "Manzalesti" are si o explicatie legendara care atesta o preocupare straveche a tarancilor - tesutul la argea. "Groapa cu argele", toponimie care atesta existenta industriei casnice mosnenesti, era un loc asezat in padure, unde soarele nu patrundea ziua intreaga. Femeile lucrau aici, deoarece iarba era curata si umbra deasa mentinea umezeala pentru ca tesatura sa se bata mai bine.

Argeaua era o groapa construita in pamant in care incapeau razboiul de tesut si femeia care lucra la el. Se tesea panza de in si de canepa. Pentru ca firele sa se pastreze moi si panza sa iasa batuta, se manjeau cu "manjala" - o coca obtinuta prin firberea taratei de grau cu nalba.

 

LEGENDA CANEPII

 

Mai barbate fii cuminte

Ia canepa si o vinde

Si lasa cu-n pret mai jos

Ca eu lunea nu lucrez.

Martea tin de sarbatoare

Miercurea de fata mare

Joia pentru dobitoace

Vinerea nu se mai toarce

Sambata la periat

Aoleu m-am speriat.

Plec-ai pe un drum

Si nimerii p-al cu carciuma

Cand acolo ce sa vezi,

Sac cu calti

Aoleu, bata-l Dumnezeu

Nici aici nu scap de el

Intru-n casa sa ma-nchin

Dau peste oale cu vin

Cu vin cald si cu vin rece

Beau de frica si nu-mi trece.

Livia Popa (heidi)



 


© Club Romantic 1997-2003, Toate drepturile rezervate