Toamna cu luna anii '60
Toamna cu luna
cand porti peste pulovar o niciodata captusita cu totdeauna
cand stii ca ai mai iubit si ai sa mai iubesti
printre taxiuri nefiresti.
Toamna cu luna
cand cabinele de telefon scanteiaza
cand stii ca nimic nu dureaza
cand pana si vitrinele graseiaza
si vocea le tremura, si serviciile de portelan se fac zob.
Toamna de stlcla
cand magnetofoanele se fac zob
cand mixerele de plastic palesc
cand aspiratorul asuda rece
cand trusa de surubelnite hohoteste
cand masina de spalat cu ochiul rotund
si coniacul cu patru stele
se-ngalbenesc si cad de pe ramura mintii mele
si toamna de vermut se crede tanara uneori...
Noi n-o sa mai tinem unul la altul.
N-o sa ne mai faca placere sa ne vedem fetele, rasetul.
Noi n-o sa ne casatorim,
n-o sa avem copii
si n-o sa imbatrinim impreuna.
Mi-e asa de clar lucrul asta acum.
Iar vietile noastre n-or sa fie indelungate
ci scurte, haotice.
Zi, noapte, zi, noapte, zi, noapte
august, decembrie, aprilie...
Toamna cu luna
as vrea atat de tare sa fim acum impreuna
sa privim vitrinele impreuna
sa numaram taxiurile impreuna
si sa ne ninga frunzele-ngalbenite.
de Mircea Cartarescu
Toamna in parc
Cad grabite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.
Prin lumina estompata
De matasa unui nor,
Visatoare trece-o fata
C-un plutonier-major.
Rumen de timiditate
El se uita-n jos posac.
Ea striveste foi uscate
Sub pantofii mici de lac.
Si-ntr-o fina descordanta
Cu privelistea sonora,
Merg asa, cam la distanta,
El major si ea minora...
de George Toparceanu
Octombrie
Octombrie-a lasat pe dealuri
Covoare galbene si rosii.
Trec nouri de argint în valuri
Si cântã-a dragoste cocosii.
Ma uit mereu la barometru
Si ma-nfior cand scade-un pic,
Caci soarele e tot mai mic
In diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe dupa zile,
Mai nestatornice si mai
Subtile...
Intirziata fara vreme
Se plimba Toamna prin gradini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Si cum abia pluteste-n mers
Ca o marchiza,
De parca-ntregul univers
Priveste-n urma-i cu surpriza.
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnisoara
S-a-ngalbenit, s-a zapacit
Si de emotie-a-nflorit
A doua oara...
de Gorge Toparceanu
Amurg de toamna
Din varf de munti amurgul sufla
cu buze rosii
in spuza unor nori
si-atata
jaraticul ascuns
sub valul lor subtire de cenusa.
O raza
ce vine goana din apus
si-aduna aripile si se lasa tremurand
pe-o frunza:
dar prea e grea povara -
si frunza cade.
O, sufletul!
Sa mi-l ascund mai bine-n piept
si mai adanc,
sa nu-l ajunga nici o raza de lumina:
s-ar prabusi.
E toamna.
de Lucian Blaga
|
|
De toamna, mereu
De toamna, mereu
Trebuia sa plec de pe frunza aceea,
Incepusem sa ma ingalbenesc
Pe la margini.
Cu ochii mereu la luna,
Rareori reuseam sa ma feresc
De stelele cazatoare.
Plin de cucuie saream
Din nervura-n nervura,
Degetele amortite interpretau
O partitura oarecare.
Cu un ochi masuram distantele
Dintre cer si pamant.
Evident, de fiecare data
Imi ieseau alte rezultate.
Oboseam si incercam
Sa imit picaturile de roua.
Nici asta nu-mi iesea intotdeauna,
Nu aveam nici gratie
Si nici prea fluid nu eram.
Cand era soare prea mult,
Cautam ecuatorul frunzei
Si ma ascundeam sub el.
Acolo, asteptam infrigurat
Sa ma descopere vreo raza.
Nedescoperit, adormeam plangand
Si visam ca o sa cadem impreuna in
cer.
Dar ma trezeam, in fiecare primavara,
Pe o alta frunza
Si aveam pe limba, ciudat,
Un gust amarui de pamant.
de Radu Herjeu
Lasa-mi, toamna...
Lasa-mi, toamna, pomii verzi,
Uite, ochii mei ti-i dau.
Ieri spre seara-n vantul galben
Arborii-n genunchi plangeau.
Lasa-mi, toamna, cerul lin,
Fulgera-mi pe frunte mie.
Asta-noapte zarea-n iarba
Incerca sã se sfasie.
Lasa, toamna, -n aer pasari,
Pasii mei alunga-mi-i.
Dimineata bolta scurse
Urlete de ciocarlii.
Lasa-mi, toamna, iarba, lasa-mi
Fructele si lasa
Ursii neadormiti, berzele neduse,
Ora luminoasa.
Lasa-mi, toamna, ziua, nu mai
Plange-n soare fum.
Insereaza-mã pe mine,
Ma-nserez oricum.
de Ana Blandiana
Afara-i toamna
Afara-i toamna, frunza 'mprastiata,
Iar vantul svarle 'n geamuri grele picuri;
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si intr'un cias gandesti la viata toata.
Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n usa ta sa bata;
Dar si mai bine-i, cand afara-i sloata,
Sa stai visand la foc, de somn sa picuri.
Si eu astfel ma uit din jet de ganduri,
Visez la basmul vechiu al zinei Dochii,
In juru-mi ceata creste randuri-randuri;
De odat'aud fosnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scanduri...
Iar mani subtiri si reci mi-acoper ochii.
de Mihai Eminescu
Emotie de toamnã
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
de Nichita Stanescu
|
Soapte