Soapte

Casuta cu povesti

Ganduri de martisor

Printre oameni

Despre iubire

Amintire din Bucegi

Primavara mereu

Li se intimpla si altora

Sa rasfoim Playboy
Parcul meu

Scrisoarea despre iubire

Penite inedite

Randuri inchinate mamei

Fotograf sentimental

Prea alb ...

Ganduri de martisor

Ultima ninsoare obosita Se stinge-ncet in mine De atata soare Isi strange trena si palpita Oftand sub vantul Ultimei zile de iarna. Cocorii revenind din pribegie Clampanesc agale Stapani pe intregul cer. Turturii isi plang trecutul Peste ghiocelul adormit Curcubee se arcuiesc Peste parul meu infrunzit Degete inmugurite troznesc tinandu-si respiratia. Ai auzit? Miroase verde a primavara In mine.

Orice s-ar intampla peste an, in prima zi a lui Martie uitam pentru o clipa marile noastre probleme si ne dam seama ca a sosit înca o primavara, in inimile noastre si in inima naturii. Chiar daca ninsoarea de zilele trecute inca nu s-a topit, de 1 Martie simtim mai mult cum ne apropiem de soare, simtim o tresaltare de bucurie ca multasteptatul anotimp al renasterii a sosit si odata cu el bucuria de a darui si de a purta martisoare.

Caci ce este martisorul altceva decat simbolul renasterii naturii aducand oamenilor puteri si sperante noi si purtand acest simbol purtam, de fapt, primavara-n piept.

Originea martisorului este pierduta undeva in negura vremurilor izvorand din credintele si practicile agrare, intrucat el vine odata cu prima zi a lui primei luni de primavara.

La romani care sarbatoreau începutul anului nou la 1 martie, aceasta luna a “fost botezata” dupa zeul Marte, ocrotitor al câmpului si al turmelor, personificand renasterea naturii. Tot de atunci s-a nascut obiceiul sa se daruiasca un cadou: un fir rosu impletit cu unul alb care simbolizau, rosul - dragostea, fertilitatea, iar albul puritatea. Iata de unde si denumirea de “martisor”.

La noi in tara undeva prin secolul trecut i se atribuia martisorului functia de protector impotriva deochiului caci firul rosu, impletit cu cel alb se lega la gatul sau la mana copiilor mici, pentru a-i feri de deochi si pentru sanatate si noroc. Tot in folclorul nostru, anotimpurile sunt erau desemnate prin culori: primavara prin rosu, vara prin verde sau galben, toamna prin negru sau albastru iar iarna prin alb. Asa incat martisorul împletit în culorile alb-rosu, e un simbol al trecerii de la alba si recea iarna, la clocotitoarea primavara.

Tot in credinta populara se mai spune ca rosul e dat de foc, sînge si soare si se asociaza vitalitatii femeii in timp ce albul, ca zapada rece si pura, semnifica întelepciunea barbatului. Si atunci putem vorbi de martisorul ce împleteste inseparabil cele doua principii, al feminitatii si masculinitatii.

Cu timpul, martisorul si-a pierdut functia de simplu talisman protector, el a devenit simbolul primaverii (alaturi de ghiocel), un simbol al regenerarii naturii si chiar modul de a-ti manifesta iubirea si respectului de aceea martisorul se daruieste acum nu numai copiilor, ci si femeilor.

La inceputuri el era reprezentat de un banut de aur sau argint, gaurit sau cu o toarta, dar in timp, obiceiul de a purta acest ban s-a pierdut si, in locul lui s-a creat o lume nesfîrsita de simboluri ce se ofera la 1 Martie, alaturi de ghiocei si viorele. Cu toate astea martisorul, indiferent de forma pe care ar avea-o, aduce un strop de culoare vietii obisnuite luminand privirea celor dragi cu speranta intr-o innoire sufleteasca.

Pentru a respecta traditia, martisorul trebuie legat la rasaritul soarelui, în prima zi a lunii martie si se va purta pana cand se primavara incepe sa fie stapana: pana se aude cucul cantand, pana ce înfloresc ciresii ori trandafirii, pana ce vin berzele sau randunelele.

Apoi martisorul se scoate si se leaga de un trandafir sau de un pom înflorit, ca sa ne aduca noroc tot anul care vine.

Una din legendele legate de martisor suna in felul urmator: “Pe vremea dacilor se povestea ca odata, soarele vazand frumusetea fetelor de pe pamant a coborat într-un sat, la hora, sub chipul unui falnic fecior. Insa un zmeu gelos l-a pândit si l-a rapit dintre oameni, închizându-l într-o temnita. Ramasa fara soare lumea s-a întristat, pasarile si-au incetat cantecul sau zborul, izvoarele au amortit in piatra de origine, copiii isi pierdusera rasul cristalin.

Insa nimeni nu îndraznea sa-l înfrunte pe zmeu pana cand într-o zi, un tânar voinic si-a luat inima in dinti si s-a hotarât sa incerce sa salveze soarele. Oamenii l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele.

Insa drumul lui catre salasul zmeului a fost foarte lung, i-au trebuit 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna ca sa gaseasca castelul unde era inchis Soarele.

Si gasind castelul zmeului, voinicul l-a provocat la lupta pe fiorosul capcaun. Lupta a fost dura si lunga, zile întregi pâna când zmeul a fost doborat, dar si tanarul nostru slabit de puteri si ranit. Cu toate astea el s-a tarat pana la inchisoarea Soarelui si l-a eliberat.

Si astfel Soarele s-a ridicat pe cer înveselind si bucurând lumea, reînviind natura si aducand speranta si caldura in locul intunericului.

Cu toate astea viteazul n-a mai ajuns sa vada primavara pentru ca tot sangele cald din ranile provocate de lupta cu zmeul cel rau, i s-a scurs în zapada. Iar de sub zapada topita, rasareau flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. Cand ultima picatura de sânge i se scurse în zapada imaculata voinicul a murit, daruindu-se total primaverii.

De atunci, fetele si baietii împletesc fire alb-rosii de matase, ca simbol al iernii si primaverii, de care se prinde un banut de argint, simbol al soarelui fara de care n-ar exista viata pe pamînt. “

Dincolo de toate aceste obiceiuri sau simboluri, martisorul exprima bucuria de a trai, de a renaste inca o data purificati de albul zapezii cu sangele clocotind de speranta si dragoste. El ramane un simbol al sorelului atotputernic care guverneaza aceasta lume, caci fara caldura lui nu ar mai exista viata.

Acum de 1 Martie, mai mult ca oricand, simtim ca desi suntem ca o jucarie in fata timpului, dupa fiecare iarna care trece peste noi, apare din nou primavara si odata cu ea speranta unui nou inceput, o noua sansa pentru iubire, viata si fericire.

Ganditi-va bine la momentele cand ati daruit un martisor: nu vi s-a parut ca vedeti in ochii celui care-l primeste o raza de soare, nu ati simtit in aceeasi clipa caldura cum va invaluie?

Haideti atunci sa rupem fiecare un strop din generosul Soare si sa-l impletim in firul alb-rosu, daruindu-l odata cu toata dragostea noastra celor care au nevoie sa ne simta sufletul.

Nu-i asa ca va simtiti mai bine?

O primavara frumoasa, dragii mei!

Rosebud

© Club Romantic 1997-2004, Toate drepturile rezervate