Concursul
editiei
Soapte
Casuta
cu povesti
Zbor
cu fulgi
Povestea
anului
Altfel
de povesti
Ce-si
doresc copiii
Ninsoarea
Craciun
fermecat
Poveste
de iarna
Craciunul
Traditii
Renul
Iarna
Anul
Nou
Penite
inedite
Colinde
Scrisori
pentru Mosu'
Prima zapada...
Luminite multe... Albe, colorate... Si cativa fulgi se zapada. Prima ninsoare se pare. Un fulg de nea poposeste pe buzele micutei ce sta si priveste in jur fascinata... Fulgul se topeste imediat. Dar altii ii ating fata.. Ochisorii ii clipesc repede. Si zambeste. Incearca sa prinda unul, si inca unul. Alearga dupa ei... Si este atat de fericita privindu-le jocul...
Peste tot este liniste. Zapada incepe sa se depuna....
Pe ghetutele ei se
vad mici stelute, fulgi de zapada ce nu s-au topit inca.... Se aude latratul
unui caine... Incep sa se aprinda, una cate una, lumini la ferestrele
caselor. "Maria!" Fetita intoarce capul... Incepe sa alerge
catre poarta
deschisa, se lasa imbratisata de mamica ei si intra in casa. Se duce
repede
la geam, da perdeaua la o parte si arunca o ultima privire fulgilor de
nea
ce se joaca in noapte... "La revedere! Pe maine dimineata..." le
spune Maria
si se intoarce langa soba fierbinte, unde se aseaza si incepe sa se joace
in
liniste, gandindu-se la dimineata ce va veni si la omul de zapada pe
care il
va face impreuna cu prietenii ei....
Rainbow
O altfel de poveste de Craciun
A fost odata, demult, o fetita care de la virsta de 10 ani a ramas numai cu mama ei, femeie simpla, muncitoare intr-o fabrica. Fiind doar ele doua, se crease intre ele o relatie de apropiere si prietenie ca intre doua persoane de virste apropiate, care impart aceleasi bucurii, dar mai ales aceleasi necazuri. Mama lucrind si in schimbul de dupa-masa,fetita statea pina spre seara la o matusa din apropiere ca sa nu stea singura.
In multe seri de Ajun si de Craciun, cind se intorcea acasa de la matusa ei, trecea pe linga ferestrele luminate ale unor case, de unde razbateau voci si strigatele de bucurie ale copiilor. Prin perdele se vedeau luminile brazilor impodobiti, iar in casa erau reunite familii fericite. Fetita intirzia muuult in strada, in zapada, in fata acelor ferestre, doar pentru a visa ca se afla si ea linga un asemenea brad, cu intreaga familie. Apoi... isi continua drumul spre casa, pentru a aprinde focul sa fie cald cind va ajunge acasa mama ei. Impodobeau impreuna cite un bradut mai mic, sau macar cite o creanga de brad... cind bradul era prea scump pentru ele, iar darurile pe care fiecare le pregatise pe ascuns pentru cealalta li se pareau cele mai frumoase si mai scumpe din lume.
Anii au trecut, fetita a crescut si a ajuns la rindul ei mama si... desi copilul ei a avut parte de brazi si seri de Ajun si de Craciun ca-n povesti, de fiecare data dintr-un colt de gind aparea o fetita de 10-11 ani care participa si ea timid la bucuria familiei. Iar din fotoliu zimbea blind... bunica.
Agrimi
Mosu'
Uneori, noaptea, cand Mos Ene uita sa ma viziteze, deschid
cutia colorata in
roz pe al carei capac este o imagine cu trei trandafiri, un sirag de
margele
albe si cinci bomboane de ciocolata. Cutia mea se numeste "Delicia" si
in ea
se afla concentrati mai toti cei 23 de ani de viata ai mei. File rupte
din
jurnalul mamei in care a scris despre primele mele zile in aceasta lume,
primul dinte "de lapte", cateva desene si decoratii - stelute
din staniol -
de pe vremea cand am fost soim al patriei, singura lucrare de control
la
care am luat nota 3, primul meu articol aparut intr-un ziar, prima scrisoare
de dragoste primita, prima poezie dedicata mamei pe care am scris-o in
singura tabara in care am fost in anul 1990, poze si o scrisoare pentru
Mos
Craciun, pe care de fapt, nu a primit-o niciodata...
Am fost unul dintre copiii care nu l-au vazut niciodata pe Mos Craciun in carne si oase. Stiam din cartile de povesti sau de pe etichetele dulciurilor ca el este un batranel grasut, cu barba alba, mereu imbracat in tunica rosie si incaltat in cizme negre. Mosul insa s-a incapatanat de fiecare data sa-si arate chipul. Ajungea mereu cand eu eram la masa, la baie sau dormeam. Auzeam insa cand venea, pentru ca trantea mereu ostentativ usa de la balcon.
Era suficient sa aud acel zgomot... si tresaream. Inima imi batea repede-repede si alergam intr-un suflet spre sufragerie, cu speranta ca poate am sa-l prind pe Mos Craciun sa-i vad chipul. Apoi plangeam minute in sir, chinuita de gandul ca mosul n-a vrut sa ma vada, ca poate nu am fost suficient de cuminte sa merit privirile lui. Dar Mos Craciun imi lasa mereu o scrisoare in brad! O, da! Si ce randuri frumoase scria mosul meu drag! Mi le citea mama, in timp ce eu stateam pe genunchii tatei. Ii sorbeam fiecare cuvant, fiecare litera si o puneam sa-mi reciteasca scrisoarea de doua-trei ori. Imi placea in mod deosebit inceputul: "Draga mosului". Apoi finalul: "Cu dragoste, Mosu'" Niciodata "Mosul", adica articulat. Nu! "Mosu'"
In clasa intai, i-am scris prima scrisoare lui Mos Craciun. Pana atunci, o puneam pe mama sa-mi scrie misivele. Si el mi-a raspuns, ca de fiecare data.
Dar, s-a facut din nou nevazut... Anul urmator, scrisoarea mea a fost si mai inflacarata. Am umplut trei pagini de caiet dictando cu rugamintea: "Mosule, vreau sa te vad!". Aveam 8 ani. Craciunul acela insa, a fost trist... pentru ca Mos Craciun nu mi-a mai scris si nici usa la sufragerie nu a mai trantit-o. Am intrebat-o pe mama ce s-a intmplat cu mosu' iar ea mi-a raspuns: "Mos Craciun a racit si s-a internat in spital".
Pe 5 februarie 1989 Mos Craciun a murit. Aveam sa inteleg acest lucru, abia cand la sfarsitul acelui an i-am scris din nou... iar plicul meu a ramas nedesfacut sub brad.
Mos Craciun a fost de fapt mereu langa mine. La fel ca acum, in aceasta noapte, cand scriu aceste randuri. Privesc o poza. Eu in bratele tatalui meu, zambind. Mi-e bine intr-un fel... Dar uneori, atunci cand deschid cutia mea de carton "Delicia", ceva din mine se rupe. Si doare... Insa Cineva imi spunea sa-mi pastrez mereu gandurile frumoase...
Andreea (eire_sq)
Desene realizate de Tina (Bulina)
© Club Romantic 1997-2003, Toate
drepturile rezervate