Concursul editiei

Soapte

Casuta cu povesti

Zbor cu fulgi

Povestea anului

Altfel de povesti

Ce-si doresc copiii

Ninsoarea

Craciun fermecat
Poveste de iarna

Craciunul

Traditii

Renul

Iarna

Anul Nou

Penite inedite

Colinde

Scrisori pentru Mosu'

Buna seara! Doamnelor, Domnisoarelor si Domnilor!

…Randurile de mai jos ar fi trebuit sa apara in urma unei teme date, dar dupa cum Andreea ma cunoaste, stia ca nu voi rezista tentatiei si-mi voi face de cap, astfel incat mi-a lasat si de data asta “mana libera”.

Admiram in fuga masinii Valea Oltului, intr-o zi pe cand ma intorceam de la Cluj, si brusc mi-am dorit sa ninga... sa stau cu fata la cer, cu ochii inchisi si sa simt fulgii cazandu-mi pe fata. Pentru cateva clipe mi-am dorit sa fiu orb. Sa nu mai vad nimic! Sa simt tot ce se putea simti, iar daca nu s-ar fi putut simti ... cine stie? Poate ca nu merita!

Am oprit masina si m-am asezat pe un petec de iarba galbena si m-am intins pe spate. A inceput sa ninga! Multumesc Doamne! Am inchis ochii si-am orbit! Iluziile si minciunile au disparut si ele brusc, nu doar lumina. Intunericul m-a facut sa plec capul si sa incep sa visez. Cu fiecare picur rece pe care-l simteam pe fata, reveneau in memorie clipe de vis. Se asezau fulgii pe fata mea si dispareau ca himerele create de cel care sta langa tine, dar in ale carui vise nu incapi. Pentru o clipa... simti un fior, o alta clipa... un fior rece te cuprinde. Apoi ? Nimic! Nici macar cerul nu merita sa planga cand este dezamagit. De mine, de tine, de noi, de voi! Cei care te merita si cei care merita, nu te fac sa plangi. Ei doar iti ating inima. Te iau de mana si-ti ating inima si-ti sunt prieteni. (Mare om si Marquez asta dom`le!) “Plange” cerul in decembrie, mai abitir ca tot anul. Cu lacrimi albe si sincere, ca mai toti oamenii care plang in decembrie. Cu aceleasi lacrimi, de bucurie, de dezamagire, de asteptare. Uneori pana si cerul asteapta prea mult. Uneori si EL s-a saturat sa planga si sa astepte mai mult decat o biata speranta.

Si mi-am dat seama ca se apropie vremea cand dispar toate gandurile noastre zilnice si isi fac loc, dand din coatele lor ascutite, sperantele. Si te-mping si te lovesc si-ti intorc inima pe fata si pe dos. Si-ti dai seama ce vrei:

Sa stai langa brad, cu un pisic in brate sau catel pe picioare, tinandu-ti iubita de mana, dand noroc cu parintii si jucandu-te cu copii. Sa iasa abur din canile de vin fierbinti, sa miroasa a brad si a cozonaci, sa paraie acoperisul casei sub povara zapezii, sa se scuture crengile pomilor din curte de zapada cand vrabiile se agita printre ele. Sa-ti ia ochii foliile sclipitoare ale cadourilor de sub bradul verde care a umplut camera cu aroma sa.

Imi curgeau fulgii de zapada ca si lacrimile prin curbura obrajilor, dorindu-mi sa ies in poarta si sa admir colindatorii, sa plesneasca biciurile si sa strige buhaiele. Doamne ce dor imi e de mine, de tine! De copiii din noi. De momentele acestea care te fac sa vezi ca merita! Si mai cu seama, ce merita! Si cat ma chinuiam sa bag macar o mana pe hornul pe care trebuia sa vina Mosul, sa ma conving cu ochii mei daca are loc sau nu! De cate ori mi-au scos bunicii mana din horn, numai ei stiu. Chiar daca mai gaseam cadouri ascunse prin casa, continuam sa-l astept pe Mos in fata casei, cu fulgii alaturi, pana noaptea tarziu, cand atipeam in picioare si ma trezeam speriat de latratul cainilor. Izbucneam in plans de bucurie la vederea cadourilor asteptate de luni de zile, sau ma retrageam dezamagit pentru vreo ora in camera mea cand de sub foliile fosnitoare nu aparea ce-mi doream, dar reveneam parca si mai bucuros sarutandu-mi parintii si multumindu-le atat lor cat si lui Mos Craciun, pentru clipele de bucurie.

Bunicul ma chema si cu lopetile dadeam zapada din fata casei pana in strada, dar imi lasa troienele de langa gard ca sa ma pot tavali prin ele. Faceam curat nu doar pentru noi ci si pentru a putea intra colindatorii. Ii asteptam cu inima cat un purice pe dupa perdele si sfios imi aruncam ochii spre ei din spatele bunicii care iesea sa le imparta covrigi si mere. Mi se lipeau narile din cauza gerului si-mi inghetau lacrimile dar stateam acolo pana se termina toata "Steaua".

Nici nu ne dezmeticeam prea bine dupa masa a doua zi, ca ne si adunam cu saniile! Cele cu talpi din metal lustruite din vreme ca sa alunece mai bine pe derdelus. Si de bine ce alunecau, ne adunau bunicii de pe partii cu obrajii rosii de frig, dar radiind caldura si bucurie, numai catre amurg cand incepeau sa fumege cosurile bucatariilor. Si-ajungeam in mijlocul casei unde ne scuturam de zapada ca si vrabiile din pomi, suportam cateva vorbe de dojana spuse cu un zambet in coltul gurii din partea bunicilor, dupa care ne infruptam din bunatatile lasate la indemana (doar atat cat sa le vezi si sa-ti faca cu ochiul), de bunica ce se amuza in bucatarie de discutiile aprinse iscate intre generatii.

Si-apoi ne-ntalneam si-ncepeam sa ne laudam cu ce cadouri primisem:

" - Da` masina mea are motor!"

"- O avea! Dar a mea are sirena! Si-a ta n-are!"

"- Uite ce papusa frumoasa am primit! stie sa zica si "Mama!"

Si-uite asa treceau Sarbatorile de iarna! Cu caldura in suflete, cu dragoste si cu sinceritate! Vremuri in care simteai ca faci parte din glasul colindatorilor, simteai cum se aseaza in jurul tau aromele bunatatilor din bucatarie, cum toate cele din jurul tau parca explodau intr-o mie de cuvinte vesele si calde.

Trec anii... si-as vrea din nou sa ajung acolo, in inima pustiului carliontat din mine, unde sa pot atinge din nou bucuria si durerea, sa pot sta din nou in mijlocul flacarilor si sa intind mana sa vad daca ard, sa pot fi singur din nou cu mine, sa pot trece peste dezamagiri la fel de usor cum imi stergeam acum de pe frunte de fulgii reci, sa simt din nou sinceritatea in privirile oamenilor care-mi vorbesc si care ma tin de mana.

Daca plangeam, norii renegau ploaia,
Daca radeam, soarele se culca umil,
Daca urcam, muntele isi dobora brazii.

Si astfel, am invatat sa traiesc printre oameni...
... nemort...


Doamne! Te rog mai trimite-l o data pe Mos Craciunul din copilaria mea! Si a ta! Si a voastra!

Fie-va Craciunul Fermecat!
Sarbatori Fericite!

P.S. : Cu voia dumneavoastra as vrea sa urez Sarbatori Fericite si celor care ma fac sa-mi fie dor de… apartenenta mea la Club Romantic, care in ultimele luni s-a rezumat la aparitiile din Floare Albastra (nemaifiind membru al Club R):

- Iriss

- Cris F

- Ada

- The Crow

- Packard

… celor care par uitati le adresez aceleasi Sarbatori Fericite ca si celor nespecificati (inclusiv ochilor verzi, prezenti mai in toate “scrierile“ mele, se stiu ei ai cui sunt!!!) si-i rog sa ma ierte daca nu i-am amintit mai sus, dar sa fie siguri ca se afla tot acolo, in inima mea… Si in cele din urma , dar nu in ultimul rand :

- Sarbatori Fericite eire - Andreea! Sa ai parte numai de ce este bine din tot ce-ti doresti, de multa sanatate si bucurii! Continua ceea ce faci, fiindca daca exista cineva acolo sus, cu siguranta Te Iubeste pentru ce ai oferit unora!

…intre doua serpentine…

09 Decembrie 2003

Razvan Serban (razvan_sv)

© Club Romantic 1997-2003, Toate drepturile rezervate