|
|
Decembrie la Milano In Piata sf. Agostino, sfantul protector al Milanului, pe sapte decembrie are loc "O bey, o bey". Este data in care este celebrat din punct de vedere religios sfantul care conform scrierilor, a salvat orasul de invaziile barbare, cardinal pe vremea in care orasul era amenintat, restaurator al bisericii crestinii si aparator al cultului lui Isus Cristos. Milanezii nu l-au uitat. Se aduna in piata care ii poarta numele, si pe stradutele inguste din centru, sarbatorind, cu o zi mai repede de Immacollata, decembrie crestin si sfant. Si nu numai ei. Din toate partile tarii vin la aceasta sarbatoare intr-un oras impodobit de ghirlande si lumini. O bey? - o bello in traducere din dialect, isi revarsa pe strazi multimile venite sa vada la tarabele rasfirate, ca intr-un vechi balci, zaharuri, branzeturi, dar si cele mai variate si ciudate lucruri. Mijlocul pietii este dominat de Biserica sf Agostino. De acolo pornesc stradute, concentric, cu case vechi, ce in aceasta seara de tarabe, inghesuiala, intoarcere in timp, se inlatura parca, bariere de orice tip. Bogati si saraci incearca sa strabata in ingustimea strazilor, avizi de a fi impreuna si de a-l sarbatori pe sfantul lor. Printre milanezi, "infiltrati", sunt negrii ce incearca sa-ti vanda statui de fildes sau sculpturi tribale. Se aud cantece, dar nu colinde. Mexicani, cileni, peruvieni, concerteaza cu discuri gata varate sub nas pentru a fi cumparate. Egipteni si alte soiuri de arabi sunt prezenti si ei, iar partea asiatica este demn reprezentata de chinezoaice marunte cu cosuri pline cu tot felul de lucruri care mai de care mai ciudate... Dar Milano e in sarbatoare. O bey, ancestral, in fiecare an isi pregateste piata. Desi iti evoca timpurile in care piata era plina de oameni simpli, in straie sarace, ca intr-un film cu Giuletta Messina, acum, azi, Sfantul i-a adunat pe toti, indiferent de obarsie, indiferent de bogatia hainelor, de culoarea pielii. Crestini si pagani. Dar va dau un sfat. Nu va aventurati pe stradutele care isi pot mari ingustimea pe masura ce inaintati. Dusi de valul celor ce, mai mult decat din dorinta de a cumpara ceva, invaluie locurile acestea cu dorul lor de un decembrie vechi si sfant, plin de dulciuri si podoabe, v-ati putea trezi fara scapare. Multimea se opreste. Puhoiul e prea mare. Straduta nu ii poate inghiti pe toti. Si asteptand, fara suflare, sa faceti un pas si inca unul, v-ati putea teme ca acest o bey va va prinde, pentru a va spune ca o bey rezista, ca parfumul strazilor e tot acelasi si ca multimea cu un singur suflu pluteste corp langa corp, pas langa pas, cu dorinta atat de apriga de a fi impreuna, de fi in sarbatoare.
Karinda |
||
Soapte
