|
|
Unde cautam fericirea? Asta cred ca li se intampla tuturor celor care asteapta in dar fericirea de la cei din jur, dar nu doresc sa faca nici cel mai mic efort pentru a iesi din cercul suferintei. Ne plangem ca celalalt nu se grabeste sa ne satisfaca toate dorintele si ne complacem in starea de permanenta nemultumire. Ar trebui, indraznesc sa propun, sa incepem cu lucruri mici. Am sa povestesc cum am inceput. Osho scria insistent in cartile sale: "traieste in prezent, traieste clipa". M-am inrebat cum sa o fac? Eram in statie asteptand tramvaiul, ce se poate trai in acest banal moment? Apoi am simtit ca o usoara adiere de vant imi mangaia obrajii si am stiut ca mainile nevazute ale lui Dumnezeu ma atingeau, dandu-mi astfel raspunsul. Apoi, in alta zi, am vazut culorile primaverii mai intens ca pana atunci. Mai apoi am vazut lucrurile din jurul meu scaldate in lumina mai intensa. Asa am inteles, asteptand tramvaiul, facand un lucru cat se poate de obisnuit, ca daca suntem mai atenti si mai constienti putem gusta lucrurile din jurul nostru altfel, putem sa le vedem mai adanc, sa simtim parfumul mai profund. Pana atunci imi spuneau cei din jur: "a venit primavara" si uitandu-ma in jur constatam ca asa este. De atunci am inceput sa observ singura primii muguri, primele flori si sa simt mirosul primaverii un pic inainte de a sosi. Asa a inceput totul. Asteptand tramvaiul. M-am transformat treptat, treptat,urmarind sa fiu cat mai atenta, la gustul mancarii, la anotimpurile care se succed, la ideile care apar, la intamplarile de toate felurile. Acum traiesc o stare aproape de bine continuu. Nu spun fericire, pentru ca nu am ajuns la nivelul in care toate indeletnicirile cotidiene sa ma umple de o fericire deplina, si spun aproape, pentru ca mai confrunt uneori cu stari negative, dar ele nu dureaza pentru ca nu ma complac in ele, le constientizez repede si actionez imediat. Fac orice ca sa-mi schimb starea: imi caut ceva de facut prin casa, adica ma misc, miscarea schimba starile negative sau evoc o stare placuta din trecut ori imi imaginez o stare minunata coplesitoare. Veti spune, da, dar asa nu traiesti in prezent! Asa este pentru scurte momente, daca prezentul nu e minunat, apelez la aceste subterfugii, de unde iau putere si inving prezentul neplacut. Tu unde cauti fericirea? Pe cine astepti sa-ti bata la usa si sa ti-o aduca pe tava? Suntem nemultumiti deoarece nu suntem constienti si umblam cu simturile atrofiate sau amortite. Suntem orbi si surzi la misterul continuu din jurul nostru. Iisus a spus: "aveti urechi dar nu auziti, aveti ochi dar nu vedeti". Ne complacem intr-o stare de nefericire, comentam ce fac altii, ne lamentam continuu ca nu avem noroc, dar uitam ca destinul ni-l facem singuri, ca in fiecare moment putem alege sa ne schimbam atitudinea si asa petrecem absenti momentele vietii noastre. Tinem minte ceea ce ar trebui sa uitam si uitam ceea ce ar trebui sa tinem minte. Ar trebui sa deschidem ochii si sa privim mai bine in jurul nostru, sa ne eliberam de tristetea care ne roade pe dinauntru, sa deschidem pumnul si sa dam drumul oricarui regret, sa nu-i mai judecam pe altii, greselile lor sunt aproape identice cu ale noastre, iar mustrarea noastra nu-i vindeca, ci doar ne imbolnaveste pe noi. Sa ne multumim cu ceea ce avem deja. Sa cautam drumul cel mai scurt catre sufletul nostru, el ne asteapta cu o rabdare infinita, chiar daca nu i-am oferit intaietate, considerand ca zilele noastre sunt atat de incarcate. Incarcate cu ce? Drumul spre interior nu ne va indeparta de exterior, dimpotriva, il vom intelege mai bine. Scufundandu-ne adnc in miezul fiintei noastre vom descoperi comori de nedescris. In punctul in care se intalneste sufletul nostru cu sufletul lui Dumnezeu, ne asteapta fericirea pe care o cautam. Se apropie sfanta sarbatoare a Nasterii Mantuitorului si sufletul nostru este chemat la renastere si viata, odata cu ritualul de primenire pe care il celebreaza intregul univers. Drumul cel mai sigur catre revenire la viata este marcat de indicatoare spirituale si trece prin sufletul nostru. Fie ca nasterea pruncului Iisus sa nasca in noi o fericire continua!
Sarbatori fericite,
|
||
Soapte
Cu ceva vreme in urma, un om mi-a spus: "mie mi se par dubiosi oamenii fericiti, nu am incredere in ei". M-am gandit mult timp de atunci ce poate genera o astfel de reactie si ce-l determina sa gandeasca in acest mod. Am realizat ca este plin de durere si nefericirea sa il chinuie intr-atat incat nu mai crede in existenta fericirii in viata lui sau in general.
