|
|
Sarbatori pentru o persoana O data cu mesajul biblic pe care ni-l transmit de fiecare data, sarbatorile de peste an ne instaleaza in suflet o stare aparte de bucurie... Nu stiu daca acest fapt nu se datoreaza cumva rezonantzei celor ce se simt fericiti in tot timpul anului (?!), in aceste momente de sarbatoare acestia ajungand o stare de exaltare maxima... Personal am trait si asemenea momente. Altfel spus: bucuria este foarte molipsitoare de sarbatori. Desigur: "...singuri ne nastem, singuri traim, singuri murim..." Ne simtim singuri chiar daca ne aflam in mijlocul unei multimi de oameni. Dar as vrea sa ma adresez acum in primul rand oamenilor care locuiesc singuri, care sunt departe de familie sau nu au deloc. Asa ca simtind acea bucurie "inexplicabila" din preajma sarbatorilor, unii incearca sa o reprime, altii trebuie sa o impartaseasca cu cineva; pentru ca daca atunci cand esti trist poti sa iti "consumi" tristetea si singur, cand apare bucuria nu poti sa te bucuri de ea decat cu cel putin inca o persoana... Am o mare bucurie sufleteasca, mai ales inainte de o sarbatoare crestina, cand fac mici cumparaturi pentru a darui ceva (modest) fiecaruia care face parte din viata mea. Sincer: pentru mine bucuria de a darui este mai mare decat aceea de a primi un cadou. Sunt un Mos Craciun sau un "iepuras" care nu lipseste niciodata. Si daca de obicei intarzii la intalniri, de sarbatori intotdeauna ajung la timp. Ma asteapta atat copii cat si "oameni mari". De exemplu baiatul unor prieteni primeste intotdeauna cadouri mult mai valoroase din punct de vedere material, dar stiu ca ar fi trist sau mai bine zis dezamagit daca intr-un an nu ar primi micul meu dar... Ar crede ca l-am uitat?! ... Desi eram singura, intotdeauna de Craciun am impodobit un brad - in fiecare an ziceam ca voi lua unul mai mic, dar se intampla sa fie tot mai mare... Impodobirea nu o faceam in Ajun, cum se cuvine, ci cu cateva zile mai devreme, cand venea cineva pe aici (chiar de una singura - recunosc - imi pare deprimant acest lucru). Dar dupa plecarea lor, ramaneam cu bradutzul care pastra printre crengile lui o parte din sufletul celor dragi care au pus un glob pe el si astfel singuratatea era... alungata. La lumina veselor beculetze ("licurici" - cum le mai numesc eu) luam agenda telefonica si-i sunam pe toti de pe lista (prieteni aflati la distantza, amici, colaboratori sau clienti). Pentru unii, cu care vorbeam foarte rar in timpul anului, chiar era o surpriza placuta, nu se asteptau sa ma auda. Si ma intrebau cum puteam sa fiu atat de fericita, cand stiau ca nu am plecat nicaieri ci eram singura acasa? Nu puteam decat sa le raspund ca efectiv asa ma simteam in acele clipe. In fiecare an bradul de Craciun il pastrez pana se usuca si acele ii cad de tot (cred ca intre lamelele parchetului din camera am ace de brad cu vechime de 7 ani), chiar si atunci imi pare rau sa il dau afara din casa... Parca as rupe o parte din viata mea. Dar am vazut pe strada si bradutzi "abandonati" imediat dupa Revelion... Probabil unii care au citit cele de mai sus gandesc ca modul in care imi petrec unele sarbatori nu are nimic deosebit. Totusi este ceva... "altfel". Pentru ca in momentul in care langa tine exista cel putin o persoana, aceasta se interfereaza cu gandurile tale pentru ceilalti (le "obtureaza", in anume masura). Evident poti face toate aceste lucruri fiindu-ti alaturi cineva, dar - poate este doar impresia mea?! - intervine intr-un fel formalitatea... Cadouri, telefoane, mesaje SMS pe care "trebuie" sa le dai, vizite pe care "trebuie" sa le onorezi... Regasind aceste amintiri pentru a scrie acum, pot sa spun ca este posibil sa ai sarbatori frumoase, chiar daca esti singur. A ramas mai putin de o luna pana la Mos Nicolae si aproximativ 40 de zile pana la Craciun... Sarbatori frumoase si linistite va doresc la toti!
Cu licurici in suflet si-n privire, |
||
Soapte
