Sufletul mi-e vested
de Jan Neruda
Sufletul mi-e vested ca tarzia toamna,
Stins mi-e ca vulcanul ros de batranete;
Jos, la poale,-s pajisti, doruri vii, aprinse,
El e-nchis in noapte, orb la frumusete.
Iarta-mi legamantul dragostei aprinse,
Iarta valvataia ce-am aprins in tine.
Am crezut eu insumi ca iubesc fierbinte,
Negandind ca stins e cantecul din mine.
Ti-am furat comoara tinerelor doruri,
Jaful si minciuna ce-au fost fara vina.
Daca poti, copila, iarta-mi amagirea –
Nu sunt rau, ci’s numai biata mea ruina.
Nu-mi vorbi
de Gustav Munch Petersen
Incet,
Incet,
Nu vorbi!
Cu multa, multa luare-aminte
Trebuie sa umblu
Daca vreau sa gasesc ceva –
Si trebuie singur sa merg
Daca vreai sa gasesc ceva,
N-am gasit inca nimic
Nici casa
Nu mi-am gasit
Nici iubita
Nici campul –
Trebuie sa fie intr-un loc unde inca n-am fost –
Desi am calatorit o buna bucata de vreme –
Poate inca mai am o buna bucata de vreme
De calatorit –
Si trebuie singur sa merg
Cu multa, multa luare-aminte
Sa merg
Daca vreau sa gasesc ceva –
Dar fara-ndoiala trebuie
Sa gasesc un loc sa raman –
Fara-ndoiala trebuie sa am un camin undeva;
Eu stiu,
Ca am o casa
Si-un pamant undeva –
Iubita mean nu poate sa astepte mereu –
Destul am pribegit si-asa –
Nu-mi vorbi –
Daca mai am mult si departe de pribegit,
O sa fie prea tarziu poate –
Incet – incet - !
Trebuie
Casa sa mi-o gasesc.
Sonetul XIV
de Elisabeth Browning
De ma iubesti, iubirea ta sa fie
Numai de dragul dragostei. Nu spune:
“Mi-e draga pentru zambet, sfiiciune
In grai, priviri – pentru un gand ce-mbie
Un gand de-al meu caci inrudit mi-e mie
Si-mi darui atatea clipe bune!”
Iubitule, din asta nu ramane
Nimic nevatamat si se sfasie
Usor, iubirea astfel insailata.
Nici pentru mila-n stare sa-nsenine
Obrazu-mi – nu iubi. Caci alinata;
De tine, uit de plans, te pierd pe tine.
Iubeste-ma pentru iubirea toata
Si-n vesnicie dragostea-ti va tine.
Cand ai sa fii batrana…
de Piere Ronsard
Cand ai sa fii batrana – tarziu, la lumanare,
Torcand, sezand la claca, pe langa foc chircita,
Tu stihu-mi ingana-vei si vei rosti uimita:
Slavitu-m-a, pe vremuri, Ronsard, cand eram floare.
Ci auzind acestea, oricare slujitoare
Chiar de va fi, de truda, aproape atipita,
Cand numele-mi rosti-vei, de el va fi trezita,
Si slava-ti va aduce si binecuvantare.
Iar eu voi fi sub glie un duh, acolo jos,
Imi voi afla odihna sub mirtul cel umbros;
La vatra, ghemuita, o baba tu vei fi
Si vei jeli iubirea-mi si nepasarea ta.
Asculta-ma, traieste, pe maine nu lasa;
Culege, astazi inca, ai vietii trandafiri.
Cantec de dragoste
de Sofocle
Dragoste biruitoare
Peste-nvinsii tai te pravali,
Dragoste, tu, care, noaptea,
Vii sit e culci
Langa obrazul fraged al fetelor;
Tu pribeago – pe intinderea marilor
Si-n vizuinele fiarelor,
Nimeni nu-ti scapa-ntre zei
Nici intre cei muritori;
Cel ce te-asculta isi iese din minti;
Din pricina ta chiar Cei Drepti
Tarati sunt la sange si la prapad;
Din ura-ncolteste dihonia, vrajba,
La cei de-o obarsie;
Prin tine invinge
Scaparatorul dor al logodnicei
Si al culcusului,
Si dorul acesta, cu marile legi ale zeilor
Se-ngemaneaza,
Caci frumusetea cereasca ne mana
Cum ii e placul.
Atat de dulce si de casta-apare
de Dante Alighieri
Atat de dulce si de casta-apare
Stapana mea, cand lumii se arata,
Ca limba amuteste-nfiorata
Si ochiul nu-ndrazneste s-o masoare.
Vesmant de blanda umilinta are,
Desi, in mers, se simte laudata;
Pamantului, minune-nvederata,
Din ceruri pare, lina sa pogoare.
Privirile desfata si alina,
Incat din ochi, dulceata-n suflet trece,
Si n-o-ntelege cel ce n-o incearca;
Un duh usure de pe buze parka
I se desprinde-n zbor si se petrece
Spre inima, spunandu-I bland: Suspina.
Pentru mai tarziu
de Sei Ito
Te rog, pastreaza-ti inima calda, o vreme;
Acum nu mai sunt atat de nefericit
Odinioara, cand, luna de luna,
Eram atat de abatut si de singur,
Nu era suflet sa ma aline
Cu-acel cuvant cald ce l-ai rostit.
Te rog, pastreaza-ti inima asa, de dragu-mi,
Asa cum este, pentru mai tarziu.
Nu peste mult voi fi ca-ntotdeauna,
Nefericit,
Sfios, ca-ntotdeauna.
Si tremurand de frig, ca-ntotdeauna.
In ceasu-acela,
Fara sa-astepti privirea-mi rugatoare,
O, nu uita, da-mi iar acel cuvant;
Sa-mi amintesc ca-n tine-a fost mereu
Un adapost fierbinte pentru mine.
Oda lui Venus
De Lucretiu
Maica-a Romanilor, tu, ce pe zei desfeti sip e oameni,
Darnica Venus, sub stele pe cer plutitoare,
Marii cu nave ogoarelor viata le darui;
Orisice stripe prin tine rodeste, orice faptura
Ochii si-i bucura cu rasaritul de soare;
De tine, zeita, fug vanturi si norii pe ceruri,
Atunci cand te isti, iar iscusitul pamant iti asterne
Flori la picioare; tie adancul marii-ti zambeste
Si-mpaciuitule ceruri lucesc in lumina difuza…
Rusine
de Gabriela Mistral
Ma fac frumoasa – cand te uiti la mine –
Ca iarba-nrourata-n dimineata;
Niic stuff inalt, nici rau cu ape line
Nu-mi recunosc stralucitoarea fata.
De gura mea cea trista mi-e rusine,
De asprii mei genunchi, de vocea Sparta;
Acum cand ochii-ti au privit spre mine,
Saraca sunt si despuiata parca.
Nu vei afla nicicand o piatra-n cale,
Mai goala, intr-a zorilor sclipire,
Decat femeia-al carei cant de jale
L-ai auzit si-ai prins-o in privire.
Eu voi tacea, spre-a nu da tuturora
Prilej sa-mi afle-adanca-nseninare,
Dupa a fruntii mele aurora
Si dupa mana mea tremuratoare.
E noapte,-n roua iarba e culcata.
Priveste-ma-ndelung si cu blandete,
Ca-n zori, la rau, femeia sarutata
De tine, sa se scalde-n frumusete.
Prinos
de Hui Can
Ti-aduc prinos aceasta dimineata
Cu lotusi albi pe lacul nesfarsit.
Ti-aduc prinos un cer ce sa rasfata
Unduitor, printer copaci zarit.
Ti-aduc prinos aceste zori, cu vise,
Cu ape, nopuri si cu flori pe ram
Si cu mireasma florilor deschise,
De care tu si eu ne patrundeam.
Ti-aduc prinos obida si necazul
Din vechiul cantec de la iarmaroc,
Obida ce-a crestat adanc obrazul
Acelor dusi, si-acum rasuna-n joc.
Ti-aduc a vietii noastre dimineata
Cu zvonuri de pasi si voci, pe drum, in jos…
In departari, corabii mari de ceata…
Iubire, tot ce am, ti-aduc prinos.
|