Soapte
Povestea Bradului
Sarbatorile de iarna
Trandafirii de Craciun
Agentia Imobiliara
Sarbatoarea
     Craciunului

Unde cautam fericirea
Despre Iubire
Craciunul perfect
Decembrie la Milano
Despre Alex
Sarbatori pentru o
     persoana

Amintiri
Randuri pentru voi
Colinde
Penite inedite
Mi-e dor...

Mi-e dor...

...de tine. Tu stii asta, adica o simti, nu incape indoiala, insa cuvintele-mi sunt putine si prea sarace in sensuri pentru a-mi exprima starile de spirit. Aseara incercam sa iti explic cuvantul dor si... m-am pierdut in ochii tai, privind la marile lor indepartate si auzind, parca vuietul valurilor si tipatul pescarusilor infometati. Da, si sufletul tau era infometat, trebuie hranit des si mult, mi-e teama ca a inceput sa se ingrase chiar. Am mai incercat sa iti descriu cu mainile, cu buzele, cu tot ce mi-a stat in putinta. Nu stiu daca, pana la urma, ai inteles ceva din zbaterea mea continua si neostoita. Mi-ar fi placut sa avem, oarecum, o punte comuna unde sa ne intalnim amandoi, cu sufletele in maini, al meu in mainile tale si al tau in mainile mele, sa isi trasmita energii nebanuite, efluvii de sentimente parfumate.

Am inteles insa ca transmiterea aceasta are nevoie de traducatori, de talmacitori, pentru ca, desi sentimentele trec cu usurinta de la unul la altul, ca si energia, de altfel, tot timpul este ceva care ramane in urma: limbajul, asezonat cu acel parfum aparte pe care I-l da mostenirea spirituala. Inima fara spirit nu se poate, amandoua fac un intreg indivizibil, intocmai ca si atomul, cu sentimentele ca niste electroni rotindu-se in jurul ratiunii. Da, uneori ratiunea e ascunsa, nu prea iese la suprafata decat cu ajutorul unor forte imense, adica se produce o explozie nucleara! Cine are nevoie de ratiune cand iubeste?

Am incercat. Am tot incercat. Nu-I vina mea ca lumea e atat de divizata in culturi, limbi, continente si civilizatii. Sufletul uman insa este acelasi, supus acelorasi legi nescrise.

Mi-ai intins mana, ti-am luat-o si pornim impreuna mai departe. As vrea sa iti multumesc, intr-un fel, dar nu stiu cum. As vrea atat de multe, Dumnezeule... Care Dumnezeu? Parca nu se cheama God sau Dio sau Deus sau Budha sau...? Cine sa le mai tina numarul si randul?

Stiu ca nu sunt singura in zbaterea mea. De-a lungul vremii, multi oameni au fost indragostiti, pe toate meridianele lumii, si au lasat poezii de neasemuita frumusete si sensibilitate. Acestea insa sunt diferite, exprimand, fiecare in felul ei, dragostea sua deznadejdea, speranta, implinirea? Sentimente diferite privite prin prisma unor culturi diferite.

Poate nu vei intelege niciodata ce exprima cuvintele din pagina aceasta.

Insa, in sufletul meu, stiu ca am inceput aceasta selectie de poezii de dragoste din intreaga lume gandindu-ma la tine. Primeste acest cadou de suflet si continua sa iubesti!


Anca Seaton (Insectuta)


   

Sufletul mi-e vested

de Jan Neruda


Sufletul mi-e vested ca tarzia toamna,

Stins mi-e ca vulcanul ros de batranete;

Jos, la poale,-s pajisti, doruri vii, aprinse,

El e-nchis in noapte, orb la frumusete.

 

Iarta-mi legamantul dragostei aprinse,

Iarta valvataia ce-am aprins in tine.

Am crezut eu insumi ca iubesc fierbinte,

Negandind ca stins e cantecul din mine.

 

Ti-am furat comoara tinerelor doruri,

Jaful si minciuna ce-au fost fara vina.

Daca poti, copila, iarta-mi amagirea –

Nu sunt rau, ci’s numai biata mea ruina.



Nu-mi vorbi

de Gustav Munch Petersen


Incet,

Incet,

Nu vorbi!

 

Cu multa, multa luare-aminte

Trebuie sa umblu

Daca vreau sa gasesc ceva –

Si trebuie singur sa merg

Daca vreai sa gasesc ceva,

 

N-am gasit inca nimic

Nici casa

Nu mi-am gasit

Nici iubita

Nici campul –

Trebuie sa fie intr-un loc unde inca n-am fost –

Desi am calatorit o buna bucata de vreme –

Poate inca mai am o buna bucata de vreme

De calatorit –

 

Si trebuie singur sa merg

Cu multa, multa luare-aminte

Sa merg

Daca vreau sa gasesc ceva –

Dar fara-ndoiala trebuie

Sa gasesc un loc sa raman –

Fara-ndoiala trebuie sa am un camin undeva;

 

Eu stiu,

Ca am o casa

Si-un pamant undeva –

Iubita mean nu poate sa astepte mereu –

Destul am pribegit si-asa –

Nu-mi vorbi –

Daca mai am mult si departe de pribegit,

O sa fie prea tarziu poate –

Incet – incet - !

Trebuie

Casa sa mi-o gasesc.



Sonetul XIV

de Elisabeth Browning


De ma iubesti, iubirea ta sa fie

Numai de dragul dragostei. Nu spune:

“Mi-e draga pentru zambet, sfiiciune

In grai, priviri – pentru un gand ce-mbie

Un gand de-al meu caci inrudit mi-e mie

Si-mi darui atatea clipe bune!”

Iubitule, din asta nu ramane

Nimic nevatamat si se sfasie

Usor, iubirea astfel insailata.

Nici pentru mila-n stare sa-nsenine

Obrazu-mi – nu iubi. Caci alinata;

De tine, uit de plans, te pierd pe tine.

Iubeste-ma pentru iubirea toata

Si-n vesnicie dragostea-ti va tine.



Cand ai sa fii batrana…

de Piere Ronsard


Cand ai sa fii batrana – tarziu, la lumanare,

Torcand, sezand la claca, pe langa foc chircita,

Tu stihu-mi ingana-vei si vei rosti uimita:

Slavitu-m-a, pe vremuri, Ronsard, cand eram floare.

 

Ci auzind acestea, oricare slujitoare

Chiar de va fi, de truda, aproape atipita,

Cand numele-mi rosti-vei, de el va fi trezita,

Si slava-ti va aduce si binecuvantare.

 

Iar eu voi fi sub glie un duh, acolo jos,

Imi voi afla odihna sub mirtul cel umbros;

La vatra, ghemuita, o baba tu vei fi

 

Si vei jeli iubirea-mi si nepasarea ta.

Asculta-ma, traieste, pe maine nu lasa;

Culege, astazi inca, ai vietii trandafiri.



Cantec de dragoste

de Sofocle


Dragoste biruitoare

Peste-nvinsii tai te pravali,

Dragoste, tu, care, noaptea,

Vii sit e culci

Langa obrazul fraged al fetelor;

Tu pribeago – pe intinderea marilor

Si-n vizuinele fiarelor,

Nimeni nu-ti scapa-ntre zei

Nici intre cei muritori;

Cel ce te-asculta isi iese din minti;

Din pricina ta chiar Cei Drepti

Tarati sunt la sange si la prapad;

Din ura-ncolteste dihonia, vrajba,

La cei de-o obarsie;

Prin tine invinge

Scaparatorul dor al logodnicei

Si al culcusului,

Si dorul acesta, cu marile legi ale zeilor

Se-ngemaneaza,

Caci frumusetea cereasca ne mana

Cum ii e placul.



Atat de dulce si de casta-apare

de Dante Alighieri


Atat de dulce si de casta-apare

Stapana mea, cand lumii se arata,

Ca limba amuteste-nfiorata

Si ochiul nu-ndrazneste s-o masoare.

 

Vesmant de blanda umilinta are,

Desi, in mers, se simte laudata;

Pamantului, minune-nvederata,

Din ceruri pare, lina sa pogoare.

 

Privirile desfata si alina,

Incat din ochi, dulceata-n suflet trece,

Si n-o-ntelege cel ce n-o incearca;

 

Un duh usure de pe buze parka

I se desprinde-n zbor si se petrece

Spre inima, spunandu-I bland: Suspina.



Pentru mai tarziu

de Sei Ito


Te rog, pastreaza-ti inima calda, o vreme;

Acum nu mai sunt atat de nefericit

Odinioara, cand, luna de luna,

Eram atat de abatut si de singur,

Nu era suflet sa ma aline

Cu-acel cuvant cald ce l-ai rostit.

Te rog, pastreaza-ti inima asa, de dragu-mi,

Asa cum este, pentru mai tarziu.

Nu peste mult voi fi ca-ntotdeauna,

Nefericit,

Sfios, ca-ntotdeauna.

Si tremurand de frig, ca-ntotdeauna.

In ceasu-acela,

Fara sa-astepti privirea-mi rugatoare,

O, nu uita, da-mi iar acel cuvant;

Sa-mi amintesc ca-n tine-a fost mereu

Un adapost fierbinte pentru mine.



Oda lui Venus

De Lucretiu


Maica-a Romanilor, tu, ce pe zei desfeti sip e oameni,

Darnica Venus, sub stele pe cer plutitoare,

Marii cu nave ogoarelor viata le darui;

Orisice stripe prin tine rodeste, orice faptura

Ochii si-i bucura cu rasaritul de soare;

De tine, zeita, fug vanturi si norii pe ceruri,

Atunci cand te isti, iar iscusitul pamant iti asterne

Flori la picioare; tie adancul marii-ti zambeste

Si-mpaciuitule ceruri lucesc in lumina difuza…


Rusine

de Gabriela Mistral


Ma fac frumoasa – cand te uiti la mine –

Ca iarba-nrourata-n dimineata;

Niic stuff inalt, nici rau cu ape line

Nu-mi recunosc stralucitoarea fata.

 

De gura mea cea trista mi-e rusine,

De asprii mei genunchi, de vocea Sparta;

Acum cand ochii-ti au privit spre mine,

Saraca sunt si despuiata parca.

 

Nu vei afla nicicand o piatra-n cale,

Mai goala, intr-a zorilor sclipire,

Decat femeia-al carei cant de jale

L-ai auzit si-ai prins-o in privire.

 

Eu voi tacea, spre-a nu da tuturora

Prilej sa-mi afle-adanca-nseninare,

Dupa a fruntii mele aurora

Si dupa mana mea tremuratoare.

 

E noapte,-n roua iarba e culcata.

Priveste-ma-ndelung si cu blandete,

Ca-n zori, la rau, femeia sarutata

De tine, sa se scalde-n frumusete.



Prinos

de Hui Can


Ti-aduc prinos aceasta dimineata

Cu lotusi albi pe lacul nesfarsit.

Ti-aduc prinos un cer ce sa rasfata

Unduitor, printer copaci zarit.

 

Ti-aduc prinos aceste zori, cu vise,

Cu ape, nopuri si cu flori pe ram

Si cu mireasma florilor deschise,

De care tu si eu ne patrundeam.

 

Ti-aduc prinos obida si necazul

Din vechiul cantec de la iarmaroc,

Obida ce-a crestat adanc obrazul

Acelor dusi, si-acum rasuna-n joc.

Ti-aduc a vietii noastre dimineata

Cu zvonuri de pasi si voci, pe drum, in jos…

In departari, corabii mari de ceata…

Iubire, tot ce am, ti-aduc prinos.




© Club Romantic 2004, Toate drepturile rezervate