Soapte
Povestea Bradului
Sarbatorile de iarna
Trandafirii de Craciun
Agentia Imobiliara
Sarbatoarea
     Craciunului
Unde cautam fericirea
Despre Iubire
Craciunul perfect
Decembrie la Milano
Despre Alex
Sarbatori pentru o
     persoana
Amintiri
Randuri pentru voi
Colinde
Penite inedite
Mi-e dor...

Iubirea

PREFATĂ

Cu ochii pierduti printre picăturile de ploaie, încerc să deslusesc misterele unei lumi ciudate ce îsi continuă mersul fără să ia seama de directia în care se îndreaptă. De ce spun asta? Pentru că trăim într-o lume unde ignoranta este dusă până la extrem, unde dezvoltarea spirituală este pusă la zid, iar dacă-mi permiteti o constatare mai tăioasă voi spune că suntem resturile unei civilizatii de mult pierdute. Stăm fată în fată cu rafinamentul discriminator si parsivismul social, iar devalorizarea intelectului uman este primordială pentru contemporaneitate. Am ajuns să definim mintea ca pe o slugă a lumii financiare si o cersetoare a intelectului spiritual. Această pată neagră de deasupra umanitătii reprezintă mizeria gândirii umane, si care nu face altceva decât să pună dezvoltarea răutătii la concurentă cu dezvoltarea stiintifică a lumii.

Un început aspru dar adevărat pentru o lucrare care vrea să atragă atentia asupra unui sentiment ce poate fi singurul dusman adevărat al acestei răutăti generate de noi însine. Acest subiect a fost preocuparea mea o mare perioadă de timp, poate si din prisma faptului că am avut ocazia să văd, să aud si chiar să trăiesc foarte multe aspecte ale acestui sentiment, încă de multi nedeslusit. Multora poate le-a făcut rău, altora mult bine, însă sunt sigur că toti ne-am întâlnit în viata de până acum cu iubirea.

Începută cu un eseu în clasa a XII-a această temă, iată a dăinuit ani buni si poate va mai dăinui si de acum înainte, dar după aproape zece ani de pribegie pe ciorne a venit timpul să o astern pe un format adecvat asa cum se cuvine unei teme atât de frumoase dar atât de controversate având în vedere vremea si vremurile în care vorbim despre ea.

Am ales această prefată, total diferită fată de cele scrise anterior, pentru a provoca intelectul vostru la o gândire profundă, reală si lipsită de orice prejudecăti. Tocmai de aceea vă invit acum să parcurgeti în liniste si cu atentie cele scrise în continuare, iar după aceea fiecare să purceadă la a gândi si continua cum îi va dicta constiinta si spiritualitatea interioară.

Asadar de aici înainte vă doresc lectură plăcută...

***

IUBIREA – sentiment bulversat si controversat al omenirii

Cuvânt compus din punct de vedere semantic din sapte litere este de fapt un cuvânt ce ar trebui doar la pronuntarea lui să nască fiori în sufletele noastre, Si poate asta se si întâmplă cu o parte din noi, însă prea putini pentru a conferii lumii o imagine mai bună decât cea avută în prezent. În cele ce vor urma voi face referire doar la iubirea fată de un ea sau un el, nu la cea de părinti, de semeni, etc.

Si vom începe prin a ne întreba din nou ce este de fapt iubirea? Auzim de ea probabil foarte des, dar de câte ori oare ea pronuntată este si reală si nu este doar aruncată în vânt pentru ca cel sau cea de langa noi să se simtă mai bine sau si mai grav să putem obtine si noi ceva dacă spunem te iubesc. Din păcate vă asigur că de cele mai multe ori multi se folosesc de acest cuvânt doar ca să se afle în treabă sau a obtine anumite avantaje materiale, fizice. Însă dragi cititori, cu cele sufletesti cum rămâne? Câti dintre noi iubesc cu inima si nu cu gura? Îi putem număra pe degete probabil.

Poate dacă am stii cu adevărat ce înseamnă acest sentiment divin am fi mai buni si am vedea o altă perspectivă asupra vietii. Acest dar de la Dumnezeu ne-a fost dat să ne găsim unul pe celălalt, să comunicăm unul cu altul si sufleteste nu doar fizic. Ar trebui să stim toti că suntem în această viată niste oaspeti. Unii dintre noi stau mai mult altii mai putin, dar toti avem pe lângă prezenta fizică pe acest pământ si prezenta spirituală, care dati-mi voie să spun este mult mai profundă si valoroasă. Iar tocmai din această sferă îsi face loc si iubirea. De neuitat însă că iubirea izvorâtă din inimă si nu din minte este în vesnică contradictie cu ratiunea. De aici si vorba gândeste cu mintea nu cu inima. Ei bine acum multi vor sări repede să mă contrazică. Că iubirea trece prin stomac, că nu totul depinde de inimă, că trăim din bani nu din iubire. De fapt aceste afirmatii sunt niste scuze în faza incapacitătii sau a reavointei. Pot spune unii acum că în viată cuvintele reprezintă zero si doar banul face legea si împarte existenta. Dimpotrivă voi replica eu, banul ia mintile, distruge intelectul si ruinează spiritualitatea. Iar în ceea ce priveste cuvântul, să-mi fie iertat dar face parte integrantă din viata noastră si dacă noi niciodată nu vom începe să reflectăm mai profund să găsim si alte sensuri atunci vom sfârsi într-o totală confuzie a vietii. Si zic asta pentru că iubirea este de cele mai multe ori dincolo de orizontul pe care noi îl privim. Si oare câti dintre noi au încercat măcar odată să privească dincolo de limită? Oare nu cumva acolo unde niciodată nu vrem să privim se află însăsi sensul existentei noastre?

Tot timpul în mai toate discutiile filozofice, intelectuale, auzim Seneca spunea, Filoyofia lui Kant spune că... , si tot asa citându-i la nesfârit pe marii filozofi ai vremurilor trecute. Poate ar fi timpul ca acestia să ia locul unui abecedar al filozofiei si nu al unui manual de existentă contemporană. Ar trebui să avem sau să ne formăm propria filozofie pornind de la ei dar legând si reflectând asupra vietii actuale. Nu putem la nesfârsit să ne hrănim din vorbele lor căci vom ajunge la un moment dat să ne repetăm fără rost. De aceea putem spune că lumea a evoluat din punct de vedere stiintific si degenerat din punct de vedere spiritual. Si acest lucru nu este greu, trebuie doar să încercăm să gândim si să ne dăm seama de unele lucruri care trec pe lângă noi, care se întâmplă odată cu existenta noastră si la aflarera cărora poate mintea noastră ar putea genera noi perspective, noi sentimente, noi atitudini.

Revenind la iubire putem spune la fel. Acel fior care ne cucereste de multe ori în numele iubirii nu vine întâmplător, ci este de fapt o stare de beatitudine a sufletului cucerit de un sentiment înăltător. Iubirea nu va deveni niciodată rutină pentru că în fiecare zi nea este alta si totusi aceeasi. Atunci când doi oameni sunt împreună din iubire putem spune că se naste un duosuflet, care poate tine piept obstacolelor vietii. Si întotdeauna iubirea adevărată, nu cea materială, fătarnică, va rezista si va înălta sufletul uman. Pentru că degeaba vei avea mâncare mâine, degeaba vei avea bani cât să-ti umple buzunarul, dacă nu vei avea pe cineva care să-ti mângâie sufletul atunci când ai lacrimi care să zâmbeasca atunci când râzi, care să-ti umple sufletul de bucurie. Banii nu sunt scopul în viată ci doar mijlocul, iar ca mijloc nu pot fi deasupra iubirii care în viată este scopul nu mijlocul. As vrea să-i aud acum pe multi spunând vorbărie goală, timp pierdut aiurea mai ales în ziua de azi când valorile umane interioare nu mai sunt apreciate. Gresit! Tocmai acum ar trebui să se vorbească mai mult, tocmai acum ar trebui mai mult timp sacrificat pentru astfel de discutii, acum când viata noastră este la o răscruce între bine si rău. Este adevărat că deja multi sau grăbit să o apuce pe calea cea mai usoară prin care toate sunt obtinute rapid si usor însă rezultatele se văd în degradarea noastră ca om, ca spiritualitate.

De acord că toti avem probleme, gânduri ascunse si într-un fel sau altul trebuie făcute loc si acestora precum trebuie si rezolvate. Însă de ce trebuie mereu să gândim doar în avantajul nostru, chiar si atunci când acest lucru îl poate afecta pe cel de lângă noi? Acest sentiment care de la începuturile lumii si până în prezent a făcut parte din noi merită mai mult decât să fie terfelită si denaturată sau chiar folosită pe post de santaj în obtinerea câstigurilor nicidecum interioare.

Să începem acum pe rând să tratăm toate aspectele sale căci doresc să vin în întâmpinarea tuturor care vor să afle sau mai bine zis să vadă confirmarea lor, confirmare pe care o aveau în gând dar nu aveau curajul să o recunoască. Si bineînteles că vom începe cu lacrimile care indiferent de gen, stare si situatie îsi fac aparitia mai devreme sau mai târziu. De ce lacrimile pot fi dulci dar si amare? O lacrimă vărsată din iubire este mult mai profundă decât un zâmbet banal. Lacrimile si fiorii sunt părti ale sufletului nostru care, neputând comunica prin cuvinte foloseste stări care definesc omul ca si sensibilitate. Astfel atunci când cineva iubeste atât de mult încât doar simpla prezentă a celui iubit îi provoacă fiori sau apar lacrimi de fericire, sufletul se răsfată în lumea lui interioară exaltând a împlinire si fericire. La fel însă când cel ce iubeste are lacrimi de tristete datorită unei persoane care nu-i împărtăseste sentimentele, sufletul este trist si aplecat. Însă si în această situatie inima, a cărei măretie nu poate fi niciodată descrisă, încearcă să-si orienteze, cu greu într-adevăr, atentia în altă parte. Explicatia mea în acest caz ar fi că este mai bine să fi suferit atunci nevinovat decât mai tîrziu să se fi adeverit că de fapt acea iubire nu-si avea rostul acolo si atunci, căci poate mai târziu se va ivi adevărata iubire împărtăsită care va dainui timp îndelungat. Pentru cei sau cele care se află în această situatie, folosindu-mă si de o experientă personală, le pot spune să-si lase lacrimile suferinde să se prelingă pe obrazul lor atât cât este cazul si să ridice capul sus ca adevărata iubire care le e predestinată poate fi chiar lângă ei sau ele, doar să fie deschisi către ea.

Bineînteles că mai sunt si lacrimile care curg atunci când cineva ne părăseste, atunci când cineva ne înseală. Ei bine dacă persoana de lângă noi a fost în stare să plece sau să recurgă la rafinamente ale răului, înseamnă că nu a fost pentru noi. Poate a reprezentat un capitol important al vietii noastre, poate ne-a făcut să ne simtim bine dar nu a fost reprezentarea absolută a iubirii noastre în viată. Si cu atât mai mult suferinta va fi întoarsă cu o iubire reală si frumoasă care va alina trecutul si va deschide un orizont al vietii atât de frumos încât acele lacrimi îsi vor face simtită prezenta din nou dar de această dată printre zâmbete de bucurie si împlinire. Asadar dragi citititori nu vă temeti de lacrimi si nu fugiti de ele. Fac parte din viata noastră si trebuie să le acceptăm si să le valorificăm asa cum sufletul ne-o cere.

Poate dacă am reusi să vedem în iubire un ideal, o realizare interioară supremă am fi mai buni, mai curati, mai pregătiti spre a descoperi noi orizonturi spirituale. Stiu foarte bine că uneori a iubi e dureros si ne răvăseste atât psihic cât si fizic, dar trebuie să luăm asta ca pe o parte a omului prin care trebuie să trecem fiecare, căci nu cred să existe vreo persoană care să nu fi suferit măcar cinci minute din iubire, atât doar că unii sunt mai mult sau mai putin dispusi să recunoască acest lucru. În primul rând că această suferintă ne căleste în viată, ne arată că trebuie să luăm ceea ce ni se cuvine si nu ceea ce ochii poftesc, iar mai târziu tot noi vom multumi că am asteptat si nu ne-am avântat pe alte căi.

Si cred că a sosit momentul să spunem sau mai bine zis să recunoastem unele lucruri despre noi însine în materie de gen masculin si feminin. Până acum s-au vehiculat multe explicatii, analize referitor la fiecare, cu scopul de a conferi o imagine sau mai bine zis o aureolă pozitivă sau negativă genului în cauză.

În primul rând că această suferintă ne căleste în viată, ne arată că trebuie să luăm ceea ce ni se cuvine si nu ceea ce ochii poftesc, iar mai târziu tot noi vom multumi că am asteptat si nu ne-am avântat pe alte căi.

Si cred că a sosit momentul să spunem sau mai bine zis să recunoastem unele lucruri despre noi însine în materie de gen masculin si feminin. Până acum s-au vehiculat multe explicatii, analize referitor la fiecare, cu scopul de a conferi o imagine sau mai bine zis o aureolă pozitivă sau negativă genului în cauză.

Începem bineînteles cu femeia pentru că indiferent de opiniile vremii si mersul vremurilor, rămâne si va rămâne printre altele alinarea lumii si conducătoarea de drept a vietii personale a fiecăruia. De ce zic asta? Pentru că în familie relatii personale si anturaj privat în general va conduce tot timpul indiferent de aparentele care-l fac pe bărbat stâlpul casei. Bineînteles că există si exceptii însă mult prea retrase. Întotdeauna rafinamentul si calitătile asemănătoare cu ale unei feline uneori ne va conduce în viata personală de zi cu zi. Asta însă nu înseamnă că bărbatii sunt niste roboti numai bun de manevrat prin casă sau de condusi spre stiu eu ce alte lucruri. În materie de iubire putem spune ca femeile încep să iubească foarte repede si apare nu atât de mult implicarea fizică, pe cât cea sufletească. Reusesc să se lege sufleteste mult mai usor si mult mai puternic încât apoi cu greu le va fi să treacă peste o deceptie. La ea este mult mai greu să reînceapă o relatie si prin prisma faptului că legătura anterioară îsi va lăsa mult timp amprenta asupra vietii ei.

Bărbatii sunt cu adevărat stâlpi ai lumii pentru că în momentele cheie sunt mult mai tari si nu intră în panică asa de usor, astfel deciziile pe care acestia le vor lua sunt viabile. Ei conduc lumea din afara familiei, relatiilor etc. Însă nu-i voi ridica în slăvi pentru că se află printre noi multi care fac din scopul personal o goană nebună, cîlcând în dreapta si stânga fără pic de resentimente. Si mă refer aici la cei care privesc femeia ca pe o unealtă numai bună de satisfăcut nevoile personale, numai bună de folosit în scopuri numai de el stiute si gândite. Majoritatea, trebuie să recunosc, sunt pusi pe fapte mari doar cu vorba pentru a ascunde adevăratul lor gând. Si aici intervine naivitatea femeii care inexplicabil în multe aspecte ale vietii este dispusă să creadă aproape totul. Si poate e momentul si timpul să stabilim odată pentru totdeauna ceva ce cu stupoare am auzit si din gura lor. Sunt unele femei care sunt ferm convinse că bărbatul diferit de ele are alte nevoi, alte orientări fizice diferite de ale ei. Total gresit! Este si el om ca voi iar aceste nevoi invocate sunt de fapt scuze pentru a putea zbura din floare în floare căci ceea ce este adevărat, este faptul că majoritatea bărbatilor au ochii pofticiosi si nu i-au în calcul nimic în afară de satisfacerea dorintelor văzute, fapt care însă, ar putea fi lesne de stăpânir dacă s-ar vrea asta. Dar de ce să se chinuie când scuza cu nevoile bărbătesti prinde asa de bine, nu? Si iată cum intervine tot mai mult dizgratia fată de unele apucături, că doar asa le pot spune, care ne aruncă nu în fată ci în spate, cu ani buni. În loc să facem loc sufletului să cuvânte, spiritului să ne umple, noi le călcăm în picioare. Si atunci e si normal ca azi iubirea poate fi privită ca pe un strop într-o mare de răutate. Am ajuns să punem mai presus de orice împlinirea fizică în dauna celei spirituale.

Din acest motiv afirm că iubirea poate fi singura armă în calea răutătii umane. Ea poate descoperi în noi ceea ce de atâta timp sălăsluieste în noi, însă n-am observat până acum. Dintotdeauna adevăratele valori ale sufletului si existenta noastră spirituală au fost date de iubire, căci este singura care, venită din inimă, poate conferi o existentă pură si frumoasă.

Si nu este greu să facem acest lucru. Putem să ne gândim ca din perspectiva culorilor. Cum vine asta? Păi va zic eu cum.

Un filozof are predominant albul căci se întinde precum gândirea, un cercetător va avea negru căci sobrietatea specializării o impune, un poet va vedea mereu verde, căci această culoare îi va hrăni mereu viata intelectuală, iar un om ca oricare altul va crede în simplitatea albastrului ceresc.

De la toti adunând câte ceva am putea să privim negrul din fata noastră, cu un alb pur în gând, cu un verde debordant al vietii, afundati în albastrul Universului si cu un rosu aprins în inimi. Stiu că vi-am întortocheat putin mintile dar acestea sunt tainele ascunse ale filozofiei interioare pe care fiecare dintre noi o poate genera.

Vom vorbi în continuare despre cei si cele care se lovesc în societate de elemente discriminatorii. Si nu putine au fost momentele când am auzit pe lângă mine vorbe de genul uite ce grasă e asta, cum arată cu ochelarii aceia, ce fată are ăla, ce urât e, ce urâtă e. Cum poti spune despre un om că este urât înainte de al cunoaste? Esti mai urât ca el prin vorbă si gândire. Sufletul nu are frumusete fizică si nici aspect deosebit. El este frumos prin prezenta lui în lume, prin starea de spirit, prin sentimente. Adevărata iubire se naste atunci când descoperi interiorul celui sau celei din fata ta făcând abstractie de felul cum arată. Descoperindu-i sufletul îti vei da seama de frumusetea exterioară a acestuia. Dacă în viată trebuie să alegi între un suflet si o frumusete, alege sufletul căci cu el vei cuceri orice frumusete de care te simti atras,-ă. În iubire nu contează cum arăti ci cum si ce simti. Asta nu înseamnă acum că persoanele care sunt mai frumoase decât altele nu iubesc sau nu pot fi iubite. Ideea este de a nu face diferentă în ceea ce vezi, ci doar în ceea ce simti si de ce simti. Cei care suferă din cauza unor asa zise marginalizări sau afirmatii răuvoitoare sa fie mândre că sunt deasupra acelora cu mult, iar adevărata lor iubire nu va întârzia să apară ci doar rătăceste în drum spre ei. La urma urmei oricât de mult ne-am împotrivi sceptici si buni deopotrivă, fiecare avem nevoie de iubire, nu neapărat să fim mai buni sau mai curati, sau să gandim mai spiritual. Poate si nu doar poate ci sigur sunt momente când tânjim după o mângâiere, după o sărutare, după o vorbă bună, după un suflet alături, iar în acele clipe oare nu cerem de fapt iubire?

Păi dacă tot avem nevoie de ea hai să o tratăm si noi ca atare si nu doar pe o nevoie de moment. Cu bani nu poti reda un zâmbet unui om suferind de singurătate sau de vreo boală. Însă cu iubire si comunicare îi poti oferi căldură, un zâmbet în suflet si o sperantă de fericire. Banul este murdar, circulă, poate fi falsificat, însă iubirea este pură, personificată în fiecare dintre noi si niciodată la comanda unei nevoi fizice prezente ci întotdeauna la o nevoie eternă a sufletului. Atunci când un cuplu se ceartă reiese la iveală felul relatiei dintre ei. Dacă iubirea este slabă si bazată doar pe atractie fizică sau materială, comunicarea între suflete este inexistentă si poate că în unele cazuri cuplul va rămâne nedespărtit dar din alte considerente decât cele sentimentale iar viata va deveni anostă cu remuscări si neîmpliniri sufletesti. Dimpotrivă însă, dacă relatia este bazată pe o iubire sinceră, curată în care partea fizică vine doar ca o împletire a puritătii iubirii, atunci orice neîntelegeri apărute se vor stinge prin simplul fapt că acel duosuflet realizat nu poate fi pătruns de nimic din exterior. La fel intervine aici si sărăcia. Mai bine sărac la buzunar decât sărac cu duhul. Acum să nu se înteleagă gresit că dacă iubesti numai există probleme si trăiesti mai bine. Nici pe departe această afirmatie, doar că iubind si fiind iubit toate aceste impedimente ale vietii pot fi trecute mai usor. Probabil însă că un rol major în degradarea noastră spirituală mai ales în materie de iubire este educatia sau mai bine zis lipsa ei. Încă de timpuriu adolescentul sau chiar mai tinerelul om este pus în situatia să se descurce singur să culeagă informatii din altă parte decât scoală sau familie. Si asta pentru că cel putin la noi încă este un subiect tabu desiu nu văd de ce. Si apoi ne mirăm că în timp dezvoltarea sufletească o ia în alte directii decât în cele avizate. Oare acele prime clipe din viată cânf ajungi să iubesti prima oară nu merită o atentie mai mare din partea tuturor? Atunci când pentru prima oară faci cunostiintă cu primul sărut, când simti că te scufunzi într-o lume cu totul aparte, când fiorii te cuprind. Aceste clipe rămân pentru totdeauna în mintea noastră si merită exploatate la maximum dar mai ales să rămânem cu ceea ce trebuie din ele. Din totdeauna esenta iubirii a fost mai usor de simtit de cât de gândit si asta pentru că ea a venit din totdeauna din inimă si nu din minte, de unde si celebra antiteză între ratiunea mintii si pasiunea inimii. În cele ce urmează voi răspunde altora care precis vor sustine sus si tare că trebuie să iubesti cu mintea si nu cu inima sau în alte cazuri să iubesti din inimă cu ratiune... pe lîngă faptul că se contrazic, le pot spune că atunci când iubesti cu adevărat si cu toată fiinta ta nu poti iubi rational. Eu nu cred că cineva îsi frânează sentimentele când o vede sau îl vede în fata sa doar pentru faptul ca mintea zice nu . Desi aflată de multe ori ca o barieră între minte si inimă, iubirea va urî întotdeauna logica ratiunii, pentru că nu există nici un fel de logică în a iubi. Acum voi atrage toate acuzele oamenilor de stiintă care încearcă să dovedească instaurarea fizică a iubirii. Dar nu este adevărat. Aceea despre care vorbesc ei este atractia fizică, nevoia fizică de satisfacere generând din minte si care nu are de a face nimic cu ceea ce izvorăste din adâncul inimii. Si iată pentru a folosi si argumentele lor voi spune că într-adevăr mintea este centrul de comandă al omului, numai că fără motorul de bază care este inima acesta ar fi egal cu zero, asadar suprematia inimii este dovedită din nou. Sper să niu înteles gresit în sensul că tot ce nu tine de partea spirituală a omului trebuie aruncat, că trebuie să ne cufundăm doar în meditatie, iubire, etc. Sunt constient de faptul că omul nu iubeste toată ziua. El are o slujbă, are îndatoriri, are probleme, are alte satisfactii, dar când vine vorba de iubire acestea trebuie lăsate deoparte pentru timpul si scopul lor.

Asadar nu fugiti de iubire ci întâmpinati-o asa cum se cuvine, primiti-o în sufletele voastre si poate vom fi cu putin mai buni ca până acum.

Acest sentiment înăltător va rămâne vesnic la îndemâna tuturor, totul este să se vrea a progresa si cu sufletul nu doar cu burta. De aceea nu-i huliti pe romantici pentru retro-ul lor sau pentru stăruinta metaforică si lirică, ci privitii ca pe purtători neobositi ai înduiosătoarei si unice iubiri. Tema în sine este complexă si lungă poate am omis multe să scriu poate vor apărea si alte aspecte ce nu se regăsesc în lucrarea mea. Tocmai de aceea îmi voi cere scuze fată de cei a căror păs nu l-am atins, acum când mă apropii cu pasi repezi de final.

As dori să multumesc celor care au avut răbdare să citească până la capăt acest mic eseu, si sper că am reusit să fac să reflectati mai adânc de acum încolo măcar chiar si doar câteva clipe după citire. Am încercat pe cât de poate să evit subiectivismul si cred că am reusit acest lucru, dacă nu să-m fie cu iertare, însă tineretea si lipsa experientei scrierii si-au spus cuvântul. În final vreau să vă urez tuturor o zi sau seară plăcută, o viată plină de împliniri sufletesti, multe zâmbete si lacrimi de fericire pe obraji si nu uitati niciodată că a iubi si a fi iubit este cel mai profund si emotionant eveniment al vietii noastre fără de care, poate am fi mai sterpi în suflet, în gândire...

Cristian Roger